Draga Mos Craciun,
Nu ti-am mai scris din clasa a IV-a, pentru ca atunci printr-un ghinion fantastic, am descoperit ca tu nu esti chiar cum am crezut. In acel an in Ajunul Craciunului eram o sleahta de copii, adunati la niste vecini.  Un baiat mai mic decat mine m-a luat de mana si m-a dus sa trag cu ochiul in camera unde tatal lui era imbracat in costumul tau...ala rosu cu blanita alba. Pustiul avea 6 ani, eu vreo 9. Socul a fost mare. Am vrut sa plang, dar ma faceam de ras in fata pustimii. Asa ca am gasit puterea sa ii spun pustiului, ca uneori TU, Mos Craciun, iti iei ajutoare, deoarece suntem foarte multi copii si renii tai obosesc. Nu stiu cat m-a crezut. Ne-am asezat in jurul bradului iar Mos Craciunul de rezerva si-a facut aparitia. Eram un pic furioasa si imi venea sa ma duc sa il trag de barba si sa il demasc dar am gasit puterea sa fiu cuminte. Sacul plin de cadouri a fost golit si fiecare copil a primit ce si-a dorit. Si eu tin minte foarte bine ca ti-am scris ca vreau un ceas. Si l-am primit. Ceasul cu bratara metalica l-am purtat multa vreme dar de cate ori priveam cadranul, incercam sa inteleg unde a ajuns scrisoarea mea. Bunica s-a dat de gol la un moment dat si atunci misterul a fost spulberat.
De atunci, in fiecare an, am stiut pe cine trebuie sa conving ca sa primesc cadoul mult dorit.
Supararea mi-a trecut si sarbatorile de Craciun sunt asteptate de noi cu multa bucurie. Primim si facem cadouri, iertam, devenim mai atenti cu cei din jurul nostru, asta e lectia Craciunului.
Mos Craciun, iti multumesc! :)