Miercuri, 11 Martie ...o dimineata cu un pic de ceata si o cafea amara ...rau
Am plecat spre metrou ca de obicei ascultand muzica in casti. Mi-am potrivit pasii in ritmul muzicii si totul a fost perfect pana am ajuns la Eroilor. Incepe piesa lui Robbie Williams, Let me entertain you. Vine si metroul de Dristor2, eu de abia cobor pe peronul de vis-a vis...si desi am spus ca nu mai alerg dupa metrou, ritmul piesei mi-a alertat pasul. Si dai si urca...si dai si coboara.. si da din coate...si...l-am prins! Problema ca piesa nu s-a terminat si trenul era foarte aglomerat. Incerc sa imi potolesc avantul...dar muzica inca imi zgandare cheful de dans si reusesc sa imi fac loc binisor pana intr-o zona mai libera. Piesa se termina in sfarsit, si ca printr-o minune, in fata mea se elibereaza un scaun. Incepe si o piesa lenta, tocmai buna de odihnit si scris cateva randuri. Dupa inca o statie, langa mine se aseaza o domnisoara. Mananca un covridog (corn umplut cu un creamwurst sau crenvursht) si din care ies niste miresme de usturoi, greu de suportat la acea ora. In fine termina de mancat, isi scoate o carte dar isi da seama ca parul nu ii sta cum trebuie si cu o miscare din umeri, isi sufleca manecile. Incepe sa isi aranjeze coama, pe o parte ....pe cealalta...si iar o ia de la capat. Scoate un elastic si spera ca de data asta sa-si imblanzeasca pletele. La un moment o doamna mai in varsta ce statea in stanga ei, exasperata si ea de toata fataiala domnisoarei, ii spune pe un ton ironic: si cum e cartea pe care o cititi? Domnisoara se uita mirata si ii raspunde sec ca e ... interesanta! Si in sfarsit se apuca de citit...
Atentie se deschid usile spre o noua zi!
Sa fie cu multe zambete si spor in toate!
Am plecat spre metrou ca de obicei ascultand muzica in casti. Mi-am potrivit pasii in ritmul muzicii si totul a fost perfect pana am ajuns la Eroilor. Incepe piesa lui Robbie Williams, Let me entertain you. Vine si metroul de Dristor2, eu de abia cobor pe peronul de vis-a vis...si desi am spus ca nu mai alerg dupa metrou, ritmul piesei mi-a alertat pasul. Si dai si urca...si dai si coboara.. si da din coate...si...l-am prins! Problema ca piesa nu s-a terminat si trenul era foarte aglomerat. Incerc sa imi potolesc avantul...dar muzica inca imi zgandare cheful de dans si reusesc sa imi fac loc binisor pana intr-o zona mai libera. Piesa se termina in sfarsit, si ca printr-o minune, in fata mea se elibereaza un scaun. Incepe si o piesa lenta, tocmai buna de odihnit si scris cateva randuri. Dupa inca o statie, langa mine se aseaza o domnisoara. Mananca un covridog (corn umplut cu un creamwurst sau crenvursht) si din care ies niste miresme de usturoi, greu de suportat la acea ora. In fine termina de mancat, isi scoate o carte dar isi da seama ca parul nu ii sta cum trebuie si cu o miscare din umeri, isi sufleca manecile. Incepe sa isi aranjeze coama, pe o parte ....pe cealalta...si iar o ia de la capat. Scoate un elastic si spera ca de data asta sa-si imblanzeasca pletele. La un moment o doamna mai in varsta ce statea in stanga ei, exasperata si ea de toata fataiala domnisoarei, ii spune pe un ton ironic: si cum e cartea pe care o cititi? Domnisoara se uita mirata si ii raspunde sec ca e ... interesanta! Si in sfarsit se apuca de citit...
Atentie se deschid usile spre o noua zi!
Sa fie cu multe zambete si spor in toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu