E o zi din aia in care nu iti vine sa iesi din casa. Ploua...marunt...enervant. Totul este gri si trist. Asa ca ce te poate determina sa iesi din casa intr-o zi ca asta?!? Constiinta! emoticon smile
Am luat Constiinta de brat si am plecat sa realizam cincinalul intr-o zi de Marti, gri si fara sens.
Ajunse la metrou descoperim ca un magazinas cu de toate, pe care il stiu de o vesnicie, s-a volatilizat. In schimb concurenta jubileaza. Asta inseamna capitalism...unii cad ...alti se ridica ...si tot asa.
Si de unde totul parea trist si fara culoare, ma izbeste un portocaliu, dar portocaliu din ala de ramai mut. O domnisorica, la vreo 20 de anisori, isi face aparitia in metrou. Parul portocaliu, rochia la fel, ciorapii,pantofii, ba chiar si un ursulet ...totul parea ca intr-o reclama la suc de portocale ... cu pulpa! Ma uit inca o data, poate ca de la atata gri, am inceput sa am halucinatii. Nuuuuu, e reala. E asa de haioasa ca iti vine sa musti din ea. Pe ea ce a determinat-o sa plece asa in lume? Pe cuvant daca nu e adorabila !... si ursuletul pare sa fie de aceasi parere :))
Indiferent cine sau ce a determinat-o aflati ca lumea a zambit si intr-o zi mohorata ...culoarea face diferenta!
Atentie se inchid usile! Ziua gri, s-a colorat! V-am pupat!
Iar a fost anuntat sfarsitul lumii. Asa si?!? Era culmea sa vina sfarsitul lumii intr-o zi de Luni.
Asa ca incepe o noua saptamana ... normala. M-am indreptat cu pas saltaret spre metrou. M-am trezit brusc din visare in momentul in care am fost prinsa in aglomeratie. Un tip langa mine scrie pe telefon un mesaj repetitiv...ceva scurt...doua cuvinte. Scrie si scrie ...nu da copy/paste. Devin foarte curioasa, asa ca ma uit peste umarul lui .... cred ca apucase sa scrie - te iubesc- de 20 de ori. Ooooooh ! Cred ca nu a fost cuminte si doamna profesoara
l-a pus sa scrie pana cand.... ii cade ...netul. Nu ii pasa de inghesuiala...de agitatia din jurul lui. El avea o tema si trebuia sa o termine repede. Schimb metroul si gasesc un loc. Imi dau seama prea tarziu ca nu prea pot sa misc nici macar un deget. Pe primul scaun un domn isi amenajase un spatiu de lucru .... cu laptop si niste dosare. Doamna de langa el incerca fara succes sa stea relaxata dar din cand in cand mai primea cate o foaie peste ochi. Deci stau si ma gandesc ce mai urmeaza ... sa ne aducem si televizorul sa ne uitam la ceva meciuri sau telenovele?!?
Atentie se deschid usile! Si afara ploua, ploua! Hai sa ne fie saptamana cu zambete si spor in toate!
Agitatia zilei se incheie cu miros de ceva ars.... în metrou.
Aglomerație mare pe peron. Lume care se blocheaza din comoditate la capatul scarilor. Restul peronului e gol. Îmi fac loc si astept cuminte. Vine metroul. La un moment dat un miros de lemn ars învăluie trenul.
Toata lumea se uita în jur. Cautam explicatii. Nici un indiciu care sa clarifice misterul. Mirosul e din ce in ce mai puternic. Apare si omul de la paza. Se uita si el. Cauta câteva minute cu nasul sursa mirosului. Eu deja ma gândeam la un scenariu de apocalipsa si o evacuare cu multe istericale. Chiar asa...intr-o situație de genul asta, adică in caz de forta majora, cum si cine pe cine ar salva. M-a dus gandul si la excursia prin tunel si sincer nu ma încântă. Incerc sa mai umblu la scenariu. Poate totusi ajungem cu bine in urmatoarea stație. In 2-3 minute mi-am adus aminte cel putin de doua filme americane cu trenuri si incendii din care unul se termina cu happy-end. Nu stiu daca juca Bruce Willis dar cert este ca toata lumea scăpa nevatamata. Omul de la paza umbla prin vagon cu nasul si ochii după un raspuns. La un moment dat il vad ca da din umeri si ii spune unui domn ca nu stie ce miroase a ars. Ajungem in statia Crangasi. Se deschid usile si parca dispare si mirosul de ars. Explicația ar fi ca pe undeva prin tunel a circulat acest miros de ars si a pătruns si in metrou. Hai ca am scăpat si de data asta.
Atentie se închid usile! Mi-a rămas mirosul de ars in nas! Am ajuns acasa si caut antidot emoticon smile
Seara linistită va doresc!
Dimineata pe racoare... multa agitatie pe strada mare.
Cei de la REBU matura de zor. Problema lor e ca vorbesc mult prea mult si prea tare. O tanti ii povesteste alteia ce "vraji" a mai facut nora-sa. E atat de inversunata incat nici daca trece un convoi de masini de pompieri cu sirena pornita nu ii poate acoperi vocea. Pana si motanul din dotare sta la fereastra cu urechile ciulite. Aflu tot cu aceasta ocazie, ce a mai facut Leo de la Strehaia...nu ca m-ar interesa dar nu am putut deranja motanul de la fereastra. In sfarsit reusesc sa ma urnesc din casa si cu castile pe urechi intru la metrou. Ma loveste in ceafa, o voce stridenta. Scot casca din urechi sa imi dau seama ce se aude. O mamaie, banuiesc cam surda, vorbea cu nepotica: da mamaita, da scumpica mea ...vine mamaia acum la tine. Si vreo cateva minute bune a tinut-o asa. Bun, pun castile la loc...si ma strecor in aglomeratia din metrou. O bara libera n-am gasit si la prima frana brusca am venit gramada peste mamaitza cu voce stridenta. Nimeni n-a iesit vatamat. Schimb metroul ...schimb norocul :)
E lume putina si imi gasesc un loc. Pe locurile din fata mea toata lumea vorbea la telefon. Dar toti! Parca era corul telefonarilor. Pe vreo 6 voci. Fiecare cu alte probleme. 20 minute au vorbit la telefon. Va spun sincer ca saptamana trecuta am vorbit la telefon 20 minute, insumate pe mai multe zile. Oare sunt defecta? Astia ar da faliment daca ar fii toti clientii ca mine.
Hai ca se inchid usile! Si decat sa vorbim la telefon...mai bine ne facem timp sa ne vedem emoticon smile
Nu uitati sa zambiti! Seara minunata sa aveti! emoticon kiss
Prima zi de scoala! Copii peste tot. Cei mai haiosi raman cei care se duc prima data la scoala. Cu hainute apretate, ghiozdan mare balanganindu-se pe spinare si un buchet mare de flori ce le acopera mutrita mirata, emotionata. In metrou o trupa de pitici cu mamici, tatici si bunici. Zarva mare parca deja erau in careul din curtea scolii. Ce povesti de vacanta si-au mai spus...mama, mama!
Mi-e dor de prima zi de scoala! emoticon smile
Doar o fetita cu codite impletite, sta cuminte si asculta. Se vede tristetea pe chipul ei. Copiii o intreaba unde a fost in vacanta...iar raspunsul a venit greoi: in fata blocului, spune fetita. Brusc s-a facut liniste. Totusi un baietel ii spune ca si el ar fi vrut sa se joace in fata blocului pentru ca e mai distractiv decat la bunici.
Asa e ...are dreptate! Era mai distractiv in fata blocului cu ceilalti copii decat la bunicii care te mai puneau sa iti faci si temele pentru vacanta.
Atentie se deschid usile spre un nou an scolar! Sa fie cu succes! emoticon smile
Septembrie si ploua. Cand ploua haosul pune stapanire pe Bucuresti. Parca suntem mai multi atunci cand ploua. Sau tocmai in acele zile cu ploaie toata lumea are mai multa treaba?!? Asa ca... blocaje in traficul de suprafata dar si la metrou e f aglomerat. Accesoriu obligatoriu azi, este umbrela. Problema e ca unii dupa ce inchid umbrela nu stiu ce sa faca cu ea. Si uite asa in aceasta dimineata am avut un nou episod amuzant, unde altundeva decat la metrou.
Faza unu: vii cu umbrela uda de afara, o strangi si o lasi sa se scurga pe picioarele celorlalti calatori
Faza doi: incepi sa zgandari butonul umbrelei cu deschidere automata. La un moment dat ea se deschide si loveste tot ce ii sta in cale. Azi o tanti mai in varsta a avut ghinion...domnisoara care s-a jucat cu butonul a "impuscat-o"
Faza trei: iti uiti umbrela in metrou si iti dai seama cand deja ai coborat si metroul si-a inchis usile in urma ta
Pe langa toate astea am stat tot drumul langa o mamaie cu multe papornite depozitate la picioarele ei dar si a vecinilor si cu Biblia in brate, citind-o probabil a mia oara. Ce mi-a atras atentia a fost ca tot drumul a facut semnul crucii. Mult nu mai aveam sa incep si eu.
Ajung la Victoriei, urc si cand mai aveam cateva trepte, un val mare de apa se revarsa peste toti cei care eram pe scara. O masina trecuse in mare viteza pe langa iesirea de la metrou si balta de pe carosabil s-a imprastiat peste noi astia cu sau fara umbrele. Cate injuraturi am auzit in 30 de secunde...eheeee!
E super misto in Bucuresti cand ploua.
S-au inchis si azi usile! Urmeaza statia Weekend cu peronul pe unde vrea fiecare!
Inca la granita dintre vara si toamna. Asteptam decizia finala a vremii. Pana atunci ne imbracam, ne dezbracam, punem jacheta, scoatem jacheta, punem ciorapeii, scoatem ciorapeii...si restul povestii e deja stiut de toata lumea.
Ma lovesc de vreo 3 zile de doua domnisorele care la cafeaua bauta in metrou isi povestesc tot felul de aventuri amoroase. Azi una din ele citea cu voce tare mesajul primit se pare de la un anonim. Binenteles ca ea era foarte revoltata, mai ales ca mesajul a venit in miez de noapte cand dumneai dormea iar telefonul zbarnaia. Cealalata cerea detalii suplimentare si venea cu concluzii inteligente si parca o rodea invidia ca ea nu primeste mesaje de amor nici macar de la necunoscuti.
In statie la Eroilor un nene cu fisa medicala in mana anunta urland cat il tineau puterile, sosirea trenului de Dristor2. ....e adevarat ca au mai trecut vreo 3 minute pana a aparut si trenul dar probabil omul care tocmai ce fugise de la vreun ospiciu, a vrut sa dea trezirea celor ce asteptau prea linistiti pe peron. Si a reusit. Doamna de langa el s-a speriat asa tare ca era sa isi scape telefonul din mana ... iar un pusti aflat si el in apropiere a facut o miscare de aparare si s-a dat trei pasi mai in spate.
Dom'le e plina lumea de ciudati si ce ma ingrijoreaza ca e o boala care se ia.
Hai ca se inchid si azi usile ...urmeaza: another day in paradise!
P.S. nu uitati sa zambiti si sa iubiti!
Septembrie ... vara. O vara careia nici prin cap nu-i trece sa ne paraseasca. E cald. Lumea de abia se pune in miscare. Si metroul meu la fel. Sincer, nici eu nu vreau sa ma grabesc dar ma mustra constiinta.
Ajunge trenul in statie, se deschid usile. Sprijinit de bara din stanga un tip cu spatele la usa. De bara din dreapta un alt tip in aceasi pozitie. Nu, sa nu aveti impresia ca s-au gandit sa se miste din acele pozitii si sa lase lumea sa intre in metrou. Reusesc sa ma strecor printre cei doi, care parca stateau de straja la portile castelului. Imi gasesc un loc langa o domnisoara cam adormita. Intr-o mana tine un pahar cu cafea, in cealalta telefonul. Scrie de zor mesaje. Paharul cu cafea incepe sa se aplece. Ea scrie mesaje in continuare. Paharul e din ce in ce mai aplecat. Eu nu ma pot uita in alta parte. Am asa o presimtire...ca se... na ca s-a varsat! Domnisoara sare ca arsa si isi scapa si telefonul ...la mine in brate. Eu sunt fericita ca nu am fost pe directia cafelei si m-am ales doar cu telefonul. Si uite asa domnisoara s-a trezit la realitate.
Aproape in fiecare dimineata cineva isi ia micul dejun in metrou. Ba o cafeluta cu un covrigel, ba o placinta cu arome de tot felul, ba un sandwich cu salamuri usturoiate, de am senzatia uneori ca parca suntem intr-o excursie cu trenul. E normal sa ti se faca foame. E normal sa mananci. Dar zau ca mi se pare aiurea ca intr-un mijloc de transport aglomerat, tu sa mananci in nasul celorlalti, cu toate aromele posibile si sa mai si plescai. Mai ramane sa ne scobim intre dinti sau ... ok nu e cazul sa mai dezvolt ideea.
Hai ca se inchid usile si ne prinde weekend-ul plescaind emoticon wink
Seara frumoasa sa aveti! emoticon kiss
