E Vineri ...13. Nici prima si nici ultima. Nu sunt superstitioasa. Dar unii sunt exagerati. Spre exemplu o vecina care de dimineata isi tot cauta piciorul drept ca sa iasa din bloc si cand ajunge pe alee o pisica neagra ii trece calea. Sa moara Bibi dar a facut cale intoarsa si a mai pasit o data, cu piciorul drept si au urmat si o serie de cruci pentru a inlatura orice urma de ghinion.
Ajung la metrou si vad o domnisoara care are bluza pe dos. Oare a fost cu intentie? Bunica imi spunea sa imi pun "izmenele" pe dos intr-o zi de Vineri 13 ca alunga ghinionul. N-am incercat niciodata. Mie ziua de 13 mi-a purtat mereu noroc. Si ce daca azi am varsat cafeaua, si ce daca am facut un cucui, si ce daca am virat niste bani in alt cont, si ce daca mi s-a rupt fermoarul de la geanta...si ce ar fi daca mi-as pune eu "izmenele" pe dos ???
Hai sa aveti o zi cu zambete....ca belele curg garla! ;)

Covorul de frunze uscate de culoarea soarelui la apus, fosneste sub talpile noastre. E o dimineata cu parfum de gutui si multa liniste. O pisica se joaca printre frunze fara griji, frica sau sens.
Ma urc in metroul botezat Paris. Interesant. Imi place. Toate trenurile au primit un nume. Pe peronul de vis-a vis pleaca trenul Violeta.
Ma ascund in vise despre Sena si strazile aglomerate ale Parisului. Si cum nimic nu e intamplator, ascult in casti Edith Piaf.  Dar daca printr-o intamplare, de domeniul fantasticului, metroul meu ajunge la statia Place de la Concorde in loc de Piata Victoriei?!? Ok, sigur nu ajunge dar imi place ca visez. 
La un moment dat se urca doua batranele, mici si imbrobodite, cu sacose pline de crizanteme ciufulite. Incepe un dialog intre batranele. Nu il aud deorece eu ascult in continuare Edith Piaf. 
La urmatoarea statie se elibereaza doua scaune. Unul pe o parte a trenului, celalalt vis-a vis. Binenteles cele doua locuri le ocupa batranelele. Metroul porneste mai departe. E aglomerat. La un moment dat se aude de undeva din multime:
-Mamaitaaaaaa!
-Daaaaaaa!
-Unde coboram?
-Ce zici?
-Unde coboram mamaitaaaa?
-La gara, mama!
-La care gara?
-Basarabeanu!
Ciulesc urechile si scot si castile sa aud mai bine dialogul...
-La gara de-nainte de aia de Nord!
-Bine mamaitaaaaa!
Toata visarea mea despre Paris se spulbera cat ai clipi. Metroul circula in continuare pe meleaguri mioritice.
Se aude din nou mamaita urland prin multime....

-Mamaita mai avem mult ?

-Ce zici mamaie?

-Zic daca mai avem mult? 

Moment in care toata lumea pufneste in ras. 

- Mamaie vro trei statii...

Se lasa linistea. Lumea inca mustaceste, chicoteste. 

- Mamaitaaaa! 

-Hai! Ce-i mamaie? 

-Sa ma anunti cand coboram! 

Si iar se face liniste. Se apropie statia ... Basarabeanu' :)))) ... ma rog Gara Basarab dar daca Mamaita nu stie altfel de ce s-o contrazicem.

- Mamaieeeee! Hai ca aicilea ne coboram! Repeeeede! 

-Ho ca viu acusica! 

Iesirea a fost cu imbranceli si smuceli dar au reusit iar eu pentru inca doua statii incerc sa mai ascult niste Edith Piaf. Dar nu mai merge...mi-am adus aminte si unde ma duc si de unde vin dar si unde sunt. 

Ce atata Paris si franconeala ... hai ca se inchid usile si urmeaza statia Plaiuri Mioritice :)

O seara frumoasa sa aveti!