Vanjoleala din ajun

Mereu inainte de sarbatori, romanul se agita mult, se panicheaza, se nervozeaza si pleaca cu capra la raze! Toata lumea iese la atac cu papornite, carucioare si mult avant pionieresc. Prin piata: ea se uita dupa verdeturi si alte legume ...el sta in mijlocul drumului, cam la jumatate de metru, pentru a nu fi implicat prea mult in procesul laborios de alegere a celor mai ieftine si frumoase produse. La macelarie se intampla invers. Domnii parca au iesit la vanatoare. Ochesc mielul cel mai miel si duc mana la ...portofel si gata. Doamnele mai delicate se uita cu mila la bietele animale.
Dar ajungi in supermarket si dai peste domnii care nu merg la cumparaturi decat in caz extrema urgenta. Are ori un mers haotic, ori este prea plin de el si ocupa cu mult talent cam toata latimea culoarului dintre rafturi. Si cum ma grabeam sa iau strict ce aveam nevoie si ce stiam cu siguranta ca voi gasi acolo, dau intai peste domnul haotic. Cand facea slalom printre rafturi si cutii, cand ramanea blocat in fata unui produs si isi suna consoarta sa fie sigur ca a luat ce trebuie. Dar celalalt domn, eeeeeeh, pe ala nu puteai nici sa il ocolesti si nici sa-l sari. Vorbea la telefon nonstop, tare cat sa se asigura ca l-a vazut toata lumea si ii explica nevesti-sii ca stie foarte bine ce are de cumparat: - Da domle lasa ca stiu eu ce trebuie sa iau!! Hai gata nu ma mai bate la cap, am luat si faina. Ce sa mai iau? Dar aia la ce iti trebuie? Nu, lasa ca n-ai nevoie. Cum nu poti sa faci altfel pasca? Dar ce n-ai branza in frigider? Ba e foarte buna. Hai dom'le ca iti iau si branza, nu te mai vaicari atat. Si niste rahat? Rahat? Dar cu ala ce mai faci? Lasa ca pui nuci. Cum nu avem nuci? Pai si de ce nu mi-ai spus sa iti iau?!? Baaaaaaaaai esti fenomenala! Hai ca ma uit si dupa oua! Albe n-au. Trebuia sa imi spui acum doua saptamani, ma duceam la tanti Milica. Ei nu sunt bune ouale ei! Sunt de tara...ecologiste. Ce mofturoasa esti femeie!
Doamne bine ca am agatat din zbor cele 3 produse de care aveam nevoie de acolo si am fugit cat am putut de repede.

Va recomand un magazin online de bijuterii handmade, unde culoarea si creativitatea se combina perfect 

www.bijouxhobby.ro

Daca uneori am senzatia ca am epuizat toate povestile pentru jurnalul de metrou,  ca printr-o minune mai apare ceva. Dupa vreo doua statii de plictiseala maxima, a aparut motivul meu de carcoteala. O mama cu doua fetite...se aseaza langa mine. Fetita cea mare are in jur de 10 ani si putin cam duduruza. Am botezat-o "Happy meal". Cea mica are vreo 8 si seamana cu HopaMitica. Amandoua au atata energie ca ar putea pune in functiune o microcentrala. Daca nu s-au imbrancit si intors pe toate partile, de nu mai stiau nici ele ce rost are joaca asta. Evident ca au acompaniat joaca asta nebuna, cu galagie pe masura. M-am ales si eu cu niste coate, ba chiar si picioruse dolofane care au pasit cu incredere pe cizmele mele. In tot acest timp mama, nu a schitat nici cel mai mic gest sa le tempereze. Si-a vazut de telefonul ei.  Adorabil episod. Am iesit naucita din metrou. Daca mai mergeam doua statii alaturi de zgubiliticele fapturi, sigur ajungeam la stiri.
Hai ca se inchid usile! Seara minunata sa avem! :)

Jurnal de metrou
Tot nu o sa inteleg (nici azi)  ... disperarea cu care se napusteste lumea in mijloacele de transport in comun. Frate...ne grabim, ne grabim dar cand te bulucesti, ce mare smecherie obtii?!? Tot intr-o mare inghesuiala ajungi. Adica intri primul si prinzi un loc mai bunut, dupa care vine si puhoiul in urma ta. Si tu ala care te-ai grabit, acum esti undeva in mijlocul multimii. Ajungi sa te certi cu cei din jurul tau ca te inghesuie. Pai daca te-a mancat sa fii primul in gramada...
Dar simpatici sunt domnii care dau buzna victoriosi, ca intr-o cetate asediata, gasesc un loc liber, se fac comozi, scot telefonul si incep sa butoneze si brusc le apare in fata, o batranica, o gravida sau o mama cu un copilas, dragalas. Domnul arunca o privire plina de ... si se ridica sa cedeze locul. Ok, exista si acele cazuri de nepasare, cand respectivul nu ridica privirea pentru nimic in lume. 

Si in toata nebunia asta la ore de varf, de undeva se aude o voce de copilas. Vorbeste tare si putin peltic. Povesteste cu lux de amanunte despre nenea ala rau care nu te lasa sa treci daca nu ai cartela la metrou. Fetita era impresionata de ce a vazut azi. Cineva a vrut sa treaca pe sub bara de la turnicheti iar nenea ala rau s-a repezit sa il prinda pe saracul om. 

- Mami! Sa vezi ce lau era nenea! A tipat si l-a plins de haine pe salacu'...

Evident ca a atras atentia si toata lumea a ciulit urechile la povestea fetitei. Si in toata acea aglomeratie au aparut din ce in ce mai multe chipuri zambitoare. 

Fetita si mama ei, erau undeva acolo in multime, in inghesuiala, in picioare. Scaunele erau ocupate de persoane preocupate de joculete, mesaje si stiri de tot felul. Nimeni nu a schitat un gest de a ceda locul acelui copil minunat, care a spus o povestioara si a adus zambete pe chipurile noastre.

Atentie, se inchid usile! Seara linistita sa aveti! 

N-am mai "jurnalit" de mult la metrou, dar azi m-am decis sa reiau bunul obicei. 

Aproape in fiecare dimineata ma intalnesc in statie cu o vecina. Ne stim din vedere. Nu ne salutam niciodata. Am incercat de vreo doua ori, n-am primit raspuns si am renuntat. Pana ajunge la metrou fumeaza o tigara. Uneori pleaca cu tigara intr-o mana si paharul cu cafea in cealalta. Nu cred ca am vazut-o vreodata aranjata....parul il are mereu strans in coada, niciodata machiata si un mers de parca e inca in papuci. Bun, pana la metrou termina de fumat cafeaua. In statie isi scoate o carte ( nu stiu de ce dar am senzatia ca e aceasi carte de luni de zile) si incepe sa citeasca. Azi am prins-o... a adormit cu cartea in mana, in picioare. Cum sa adormi mai asa?!? N-am apucat sa imi dau seama daca si sforaie.
Hai ca se inchid usile! Seara linistita sa aveti! 

Jurnal de metrou
Ador diminetile in care totul incepe cu o liniste de codru. Din cand in cand se aud cateva innaripate galagioase sau un miorlait anemic. In rest, liniste.
Si toate astea intr-un cartier foarte aglomerat, din Bucuresti.
Azi pana si in metrou este multa liniste. Oamenii stau cu privirea in podea, cautand si organizand o noua zi de provocari si trairi.
Si in toata aceasta liniste ...apare bruiajul. O tipa destul de dichisita, vorbeste la telefon. Si vorbeste....si vorbeste tare... si povesteste si ce a mancat bunica la botezul ei...si rade zgomotos la fiecare 2-3 cuvinte rostite...si ridica tonul cand vrea sa accentueze ceva.
Si cum toata lumea ciulise urechile la discutia "foarte interesanta", se mai trezesc doi pusti sa dialogheze zgomotos.
Si ajungi in miezul orasului. Sirena salvarii imi suiera pe la ureche. Un sofer grabit claxoneaza enervant. Florareasa din coltul strazii se cearta cu bulibasa. Un copil plange si tipa cat poate de tare, pentru ca refuza sa mearga la gradinita.
Si zilnic suntem atrasi in tot acest haos si iures, ca in vartejul unei tornade...
Unde e ciripitul pasarelelor? Unde e miorlaitul pisicilor?
De ce suntem atat de galagiosi, cand de fapt cu totii cautam liniste?!? Sau nu...
Atentie se inchid usile! Urmeaza weekend-ul...
Sa fie cu liniste si multe zambete!

Jurnal de ... Vineri
E o dimineata din aia in care nu-ti vine sa te dai jos din pat. Ceasul suna enervant, motanul iti miauna la ureche cersind mancare, nici o toala din sifonier nu-ti convine, cafeaua are gust de ceai, iar pasta de dinti ajunge din 3 incercari in chiuveta. Bun...sa ma concentrez putin ...ceva trebuie sa iasa bine pe ziua de azi. Ies din casa si o pisica gri, trece incetisor, pas dupa pas, pe aleea inghetata.  Ajung la coltul strazii alta pisica ...si ea calca grijuliu, pas dupa pas. Ma amuz de pretiozitatea cu care pasesc aceste animalute. Cu coada dreapta, doar varful un pic arcuit, iar pasii sunt parca masurati cu rigla, nici un centimetru in plus sau in minus, privirea inainte, cu nasul putin in vant. Merg mai departe, mai fac 2-3 pasi tantosi si picioarele imi fug in toate directiile dar reusesc in ultimul moment sa ma prind de un gard. Ma desprind si alunec iar. Un strat de gheata sub talpile mele imi da de furca. Mai fac o incercare si dupa o semipirueta si inca o figura inventata de mine, pentru care cu siguranta orice patinator m-ar invidia, cad in fund... cu multa gratie.  In timp ce incercam sa ma ridic apare langa mine o pisica. Imi arunca o privire ...si isi continua mersul leganat si foarte bine calculat. Concluzia zilei: trebuie sa invat sa merg ca o pisica ! :))) 

Inceput de an...zapada...lume prinsa inca intre vacanta si multe proiecte noi.
Deziderate pentru noul an? Da... avem cu totii. Cat si cum vom reusi sa realizam ramane de vazut. Ce remarc mereu la inceput de an este ca suntem cu totii mai optimisti dar in 2-3 sapt ne dezumflam.
Unii s-au nascut cu prea mult optimism, altii ...pesimisti din tata in fiu.
Personajul meu de azi nu stiu daca il pot incadra la pesimisti sau optimisti.  Dimineata, ma asez in metrou langa un domn. Dupa doua minute imi dau seama ca am facut o alegere proasta. Dumnealui incepe un monolog...o sa fie rau....o sa fie rau! ..repeta la nesfarsit de incepusem sa cred si eu ca urma sa se intample ceva rau. Imi pun castile si incerc sa-l ignor. Dupa vreo 4 statii, omul se ridica si exclama:  Dar nu azi!!!!
Ei na?!? Adica ne tii pe toti in suspans si ...deodata buf...  Hai frate, zau!?!
Si cand ziceam ca am scapat, apare un pusti, defiland ca o gagica la o prezentare de moda. Cu privirea atintita in tavan, cu o mana pe sold si bataind din fund. Intai am crezut ca are de rezolvat o problema cu mecanicul de tren, dar dupa ce a ajuns la un capat, s-a intors cu o pirueta cam stangace si a continuat defilarea. In fine, termina, se retrage intr-un colt si din cand in cand se uita la un grup de baieti care chicoteau si se amuzau de ... spectacolul oferit. Pana la urma m-am prins...manechinul era de fapt la agatat baieti. Metoda asta de agatat nu stiu daca da roade dar o portie buna de ras ...da!
Si ma pregatesc sa cobor...si o tipa intra foarte teatral citind dintr-o carte. Parca era Hamlet ... tinea in palma cartea ... si binenteles ca m-am gandit imediat la celebra replica "to be or not to be?!? "
Hai ca a inceput bine anul! Atentie se deschid usile! Urmeaza 2016 cu ...Jurnal de metrou ;)
Zambiti ....maine poate fi mai rau!