Happy People

Jurnal de metrou
Am visat azi noapte, ca toata Calea Victoriei a reintrat intr-un program de reasfaltare. La trei noaptea bananaiam prin casa pentru ca ma agitase prea tare visul. Nici daca ma gandeam o secunda in ultima vreme la asa ceva si tot nu gasesc o explicatie pentru visul asta. Acum, desi e ora pranzului, am ochii incetosati si casc intr-una. Oare Mr. Oprescu are asa ceva in plan si a transmis pe calea aerului si a energiilor interstelare gandurile lui? Hmmmm...
In fine, sa revin la povestea de la metrou. Azi avem adunarea pensionarelor hlizite. Pe cuvant! Trei doamne trecute de prima, cred ca si de a doua tinerete, se amuza de tot felul de povesti. Rar vezi asa ceva. Maaai dar rad cu o pofta! ...sunt absolut molipsitoare! Ma uit la ele. Rad si eu, de rasul lor. Doamne de unde atata veselie pe un pensionar roman? :))) Nu tu probleme cu medicamentele, nu tu o discutie politica, nu tu o barfa despre vecina care are masina bengoasa, nu tu o critica despre rude?!??? Cucoanele astea cred ca au luat ceva inainte de intalnire. :))) E destul de mult zgomot in metrou asa ca nu stiu care sunt subiectele dezbatute. Recunosc ca nici nu ma intereseaza foarte mult, important este ca mi-au dat o stare de bine.
Rasul este cea mai buna terapie. Asa ca va recomand si azi, uitati-va in jurul vostru. Sigur veti gasi motive sa va amuzati. Hai ca vine minivacanta de Rusalii si e bine sa fim veseli.
Atentie se deschid usile! Zambiti! Iubiti! Si sa aveti spor in toate! :*

Bubble's

Jurnal de metrou
Am privit dimineata o mierla care se chinuia sa smulga din pamant crengute pentru cuib. Era asa ambitioasa sa adune cele mai mari crengute ca nici nu mai conta cat de greu va fi decolarea. Si cu "materialele de constructie" in cioc se impleticea printre crengile copacilor de pe traseu. Aparea peste cateva minute din nou ...cu acelasi elan....aceasi dorinta de a duce la capat proiectul. De obicei admiram felul in care canta mierla dar acum ea nu avea timp de cantat.
Dupa ce privesti un astfel de spectacol ramai cu zambetul pe buze...o vreme. Si iesi in strada, ajungi la metrou, privesti in jurul tau si ... iti dai seama ca si in lumea reala exista mierle. Nu multe dar sunt. Eu una ma consider o mierla :)
Pentru ca am plecat in jurul pranzului, metroul este plin de tineret si pensionari.
Doua pustoaice vis-a vis de mine se intrec in facut baloane ... din guma pe care o mesteca cu mult spor. Apare un balonas mic care face poc. Apare al doilea ... face si el poc. Si uite asa continua pret de cateva minute bune. La un moment dat apare un balon maaaare ... face poc si se lipeste peste toata fata pustoaicei. Frateeeee...parca era din desene animate! Lumea se uita ca la urs. Fata incepe sa isi dezlipeasca cu un deget, foarte tacticos, masca de guma. Nici nu stiu daca sa rad sau sa-mi fac cruce...ca babele. :))))
Traim intr-o lume de mierle, vrabiute, papagali, stancute, gaini, cocosi si niste specimene inca neidentificate.
Atentie se inchid usile! Si fac poc :) sa aveti o zi asa cum vreti voi :*

cam asa ceva :) 

Muschi si vitamine

Jurnal de metrou
Racoarea unei dimineti de Mai, parfumul iasomiei, pescarusi galagiosi si oameni grabiti. 
Am inceput ziua cu zambet si speranta ca azi voi fi ferita de aventuri si personaje zgubilitice. 
Recunosc sunt inca adormita si presupun ca nu ma voi trezi decat dupa a doua cafea. Ajunge metroul in statie. De obicei dimineata usile se deschid automat, dar azi cineva trebuia sa apese pe butonas :) Doar ca eu si tipa care era langa mine, visam, la cai verzi pe metrou. Si asteptam amandoua. Si in spatele nostru lume care astepta. Nu era necesar decat un deget intins ...care vine pana la urma de undeva din multime. Salvati de degetel!
Ajung la Eroilor, cam aglomerat. Pe peron defileaza cu "gratie" o ursulina. Colanti cu buline, tricou cu Mickey Mouse sclipicios. N-am nimic cu persoanele mai plinute, dar frate nu umbli in colanti cu buline care iti scot "ochii" in evidenta. Mda, bomban si eu. Vine metroul. Ma asez. Langa mine un tip, numai muschi si vitamine. Cine m-a pus sa ma asez acolo?!? Mi-am dat seama prea tarziu ca voi fi supusa la presa. Latimea umerilor depasea cu mult spatiul lui. Picioarele erau imprastiate pana in mijlocul vagonului. M-am restrans cat am putut dar a inceput sa vorbeasca la telefon. A devenit din ce in ce mai nervos si a inceput sa isi batzaie picioarele. Evident ca ii batzaia si pe cei din jurul lui. Pffffff....hai ca m-a nervozat si pe mine. Ii bag un cot, din "greseala" peste mana cu telefonul. Se uita la mine, ma uit la el si observ o vena pe frunte care pulsa. Nu e de bine. Imi vad de ale mele dar muschiulosul se batzaie iar. Ma ridic si raman in fata scaunului pe care tocmai l-am eliberat. In urmatoarea statie se aseaza pe scaun o doamna destul de lata si ea. Dupa vreo cateva minute il bate pe umar pe muschiulos. Te rog, vrei sa stai linistit, ii spune. Sunt convinsa ca stiti ce raspuns i-a dat?!? Hai ca il intuiti! Incepe cam asa ... -auzi cucoana ....
Eu am coborat....sau cum mai spunem noi romanii ....am spalat putina!
Atentie se deschid usile! Zambiti! Iubiti! Si sa aveti spor in toate ;)

Vorbim singuri ?!?

Jurnal de metrou 
Dimineata a inceput gri, dar s-a colorat intre timp. La noi la bloc reabilitarea continua cu pasi mici dar siguri. Acum nu stiu exact in ce directie dar ce conteaza, noi sa fim sanatosi.
La metrou intalnesc ca de obicei cam aceleasi persoane...doamna cu ziarul Libertatea, doamna cu covrigul, tipa care ocupa langa o bara cam 1mp pentru colega ei ursulina (parca a devenit si mai ursulina intre timp), o blonda care se buluceste mereu in metrou ca sa prinda un loc liber, o pereche de tineri casatoriti inca indragostiti, niste pusti care sunt mereu asa de concentrati asupra joculetelor si evident tipa care vorbeste la telefon cu handsfree, tinand microfonul in gura. Bun, am facut prezenta si descopar o doamna cocheta, care isi misca incontinuu buzele rujate. Am crezut initial ca are handsfree-ul ascuns pe undeva...nope...vorbeste cu ea. Ok, nu e de ras, e chiar nasol cand incepi sa vorbesti singurel. Va spuneam la un moment dat ca oricat ne-am crede de normali o verificare la un psiholog, din cand in cand nu strica. Sunt multi care ajung sa vorbeasca singuri, probabil coplesiti de probleme, esecuri sau abandonati de familie, prieteni, de lume.
Vremurile pe care le traim, nu sunt usoare dar avem si noi talentul de a ne face viata grea, uitand sa ne bucuram de lucrurile marunte, de oamenii de langa noi, de soare, de flori, de o carte, de un hobby, de muzica, de dans, de culori si .... lista va rog sa o completati voi in continuare.
Asa ca zic sa zambim, sa ne aducem aminte de oamenii dragi si sa le spunem ca ii iubim, sa ne jucam cu copiii nostri, sa multumim celor care ne-au fost mereu aproape si sa nu ne mai luam atat de mult in serios....ca sa nu ajungem sa vorbim singurei :) si daca aveti ochelari de cal ar fi bine sa ii inlaturati! Priviti lumea din jurul vostru!
Atentie se deschid usile! Zambiti! Iubiti! Si sa aveti spor in toate! :*

Pupaciosi si sosete :)

Jurnal de metrou
Pupaciosi si sosete...asta am in meniul de azi :)
La ora aceasta au iesit pupaciosii in oras dar si cei care se duc la intalniri. Sa le luam pe rand. Sunt pe aici pe langa mine cateva perechi dragalase de tineri care isi manifesta dragostea. Unii se saruta de vreo 5 minute fara pauza...alti doi se saruta ca doua ventuze .. iar altii mai timizi isi fura cate un sarut cand termina de povestit. Cei mai haiosi sunt cei cu ventuzele ... parca sunt din desene animate. Si daca nu te uiti la ei ...ii auzi. :))
Dar ce e cu sosetele o sa ma intrebati....si o sa va intreb si eu ce sosete se poarta la un pantalon de tergal, pantofi negri din piele, evident camasa si sacou. Evident ca daca pantalonul si pantofii sunt negri ...parca nu ar strica niste sosete tot negre. Si daca se poate mai lungi, adicatelea sa se vada soseta atunci cand stai picior peste picior si nu pielea. Pustiul de care va povestesc e foarte apretat si mi-a atras atentia dar cand am ajuns la pantofi, care parca ii erau si cu doua numere mai mari, nu mi-a mai placut ce am vazut. O fi cald, dar nu merge sa lasi la vedere pielea piciorului cand esti la costum. Iar ajung la acelasi subiect ...cu moda bat-o vina...fiecare ar vrea sa fie la moda dar facem adaptari nepotrivite. Da, sunt pantaloni si pantofi la care poti sa nu porti sosete, dar nu la un costum elegant.
Intre timp pupaciosii isi vad fericiti de ale lor. Si bine fac! ;) Daca nu acum cand sunteti tineri atunci cand? asa spunea bunica mea.
Eu spun ca nu conteaza varsta, pupacios poti fii si la 100 ani!
Atentie se inchid usile! O seara linistita va doresc si fiti pupaciosi! :) c'est bonne pour le moral! V-am pupat si eu!

Sprancene ...mirate

N-am Jurnal de metrou azi ... dar am o mica carcoteala :)
Vad din ce in ce mai des fete, femei cu niste sprancene ...parca sunt facute cu sablonul. Doamne, am inteles nu stim sa ne imbracam....cu dezbracatul unii stau bine...nu stim sa ne spalam, nu stim sa ne purtam unii cu altii si multe altele dar sa te uratesti cu buna stiinta? Ce e nebunia asta cu sprancenele? Drepte, negre, apropiate.... nici nu stiu cum sa le descriu...dar sunt oribile.
Maine poimaine ne facem si onduleuri la sprancene....daca e la moda ...nu?
Stau fata-n fata cu 2 sprancenate dupa noua moda sa ii zicem...parca sunt mirate tot timpul. Si zau parca mi-e mila de ele ...au trasaturi frumoase dar au reusit sa si le ascunda bini di tat sub sprancene. Si mai au si 2 kile de fard ...parca au fost in vizita la zugravul Bombonica :))))
Gata...ca visez urat la noapte! ;)

Cu handsfree sau fara ?

Jurnal de metrou
Cu handsfree sau fara? O inventie buna, iti ofera libertate de miscare si ai sanse sa te simti un pic Napoleon. Unii au devenit dependenti. Spre exemplu femeia de serviciu de la metrou...vorbeste la telefon nonstop si in mod normal ar trebui sa poata si matura in acelasi timp...dar nu, nu se intampla asta. Sta cu matura si farasul in mana si zambeste... fix la un perete si din cand in cand vorbeste, pe niste inalte de trezeste si locuitorii din Pitesti. Mai e o doamna pe care o intalnesc aproape zilnic, chicoteste intr-una la microfonul handsfree-ului. Ea ar vrea sa nu deranjeze pe nimeni si de aceea tine microfonul f aproape de gura dar la cum chicoteste, nu ai cum sa nu o remarci. Uneori este extrem de amuzant sa vezi cate o persoana care vorbeste parca de una singura si isi mai agita si mainile ca o pasare ce incearca sa isi ia zborul. Nu mai spun de cei care iti dau senzatia ca vorbesc.... cu tine. Ei, aici am vrut sa ajung :))) Stau eu cuminte pe peron asteptand trenul galben fara cai si imi organizam in gand ziua care de abia a inceput. Brusc aud in dreapta mea un "buna!" destul de raspicat. Ma intorc. Un tip. Zambeste. Nu-l cunosc si imi vad iar de gandurile mele. Se aude iar ....ce faci? ... arunc iar o privire. Deci chiar nu stiu cine e. El continua cu o alta intrebare ... ai dormit bine? ... Ei nu ca asta e prea de tot! Dar cine esti tu sa ma intrebi cum am dormit? Si asa revoltata cum eram in sinea mea, ma intorc de data asta brusc si ma uit fix la el. El imi zambeste. Ei bine as vrea sa ii zic ceva dar ma blochez. El se uita la mine, zambeste in continuare si intreaba... cand ajungi in Bucuresti? :))))))))) aaaaaaaa! ..... haide mai ca nu vorbea cu mine, el vorbea la telefon si avea handsfree dar eu nu am observat! Dar bine mai domnule, te uiti la mine imi zambesti si vorbesti cu alta?!? :)))))))
Hai recunoasteti ca sunt o simpatica! emoticon grin
Atentie se deschid usile spre o zi faina! ....sa fie cu zambete si spor! emoticon kiss

Moldoveanul si bonul fiscal

Jurnal de metrou
Dupa episodul de ieri cu bombonica, azi ne-am trezit cu o pereche de aurolaci sub fereastra de la bucatarie. Dormeau imbratisati si inveliti cu un sac imens plin cu sticle de plastic. Motanul nostru se uita de la fereastra si nu intelegea ce animal e sub fereastra lui, ce monstru se ascunde acolo, pentru ca din cand in cand sacul pe post de plapumioara era tras pentru a se inveli mai bine si sticlele incepeau sa se zbenguie. Dar a venit zugravul bombonica si ia pus pe fuga. Si ce sperietura au tras ....si ce fuga....100 m garduri si alte obstacole in timp record!
Ajung la metrou, cartela tocmai expirase. Ma duc sa iau una noua si un nene insista de zor la casierita, ca vrea bon fiscal. Ei bine Metrorex nu emite asemenea documente. Domnul insista. Eu ma grabesc. El insista. La naiba ca mi-au venit nervi la mansarda....dom'le nu vrei sa depui o plangere la registratura si sa ne lasi si pe noi sa ajungem la munca? Pffff...atat mi-a trebuit! Dar shie ti bagi tu duduie! ... moldoveanul m-a luat cu duduie ....aha...stai sa vezi ce dudui daca nu ma lasi sa imi iau cartela. Bine ca a aparut unul de la paza...si l-a tras pe dreapta si am reusit sa obtin cartela. Daca a iesit cu o batuta ca la Moldova nu stiu...cert este ca eu am pierdut 3 trenuri pentru un amarat de bon fiscal.
Atentie se deschid usile spre o noua zi! ....sa fie cu zambete si spor in toate! emoticon kiss

Bombonica mea ....

De azi dimineata unul din muncitorii cu reabilozoicul ... v-am spus ca am blocul in reabilitare...canta intruna o melodie care deja a inceput sa ma obsedeze. Si versurile sunt cam asa: bombonica mea, mi-ai rupt inima, sailalala! :))))) tencuieste si canta....tencuieste si ....bombonica mea....
Altul povestea cum a lucrat el pentru indieni si cum nu se intelegea cu indianul sef ... recunosc ca m-am amuzat copios cum il papagalicea pe indian. De la 8 dimineata o tin astia asa! Bombonica mea ....vai de ziua mea ! :)))

Pensionarul cu carut 4x4

Jurnal de metrou
Cum vine vremea buna pe aleea cu castani de langa statia de metrou, o multime de pensionari, stau la povesti pe bancute. Subiectele sunt zilnic aceleasi: boli, politica, vecinii. Toaca marunt aceste subiecte cap coada si inapoi. Daca apuc sa ies la pensie, promit sa am activitati mai interesante. Nu pot accepta ideea ca voi ajunge sa stau la barfe in fata blocului. Clar...nu! :) Cred ca o sa prefer o plimbare cu metroul de dragul jurnalului... LOL
Ca de obicei si azi caut subiect de carcoteala la metrou. Imi apare iar in cale o domnisoara care vorbeste la telefon si se plimba ca un leu in cusca. Am observat ca multi au acest obicei ...oare fluxul de cuvinte circula mai bine cand te plimbi?!? Mie imi place sa stau pe loc atunci cand vorbesc la telefon.
Imi gasesc loc in metrou intre doi pensionari ....hmmm... ca tot vorbeam de ei. Amandoi cu cumparaturile facute probabil in celalalt capat de Bucuresti, unde sigur verdeata e mai ieftina. Unul din ei are un carut 4x4 :)) burdusit cu de toate, un catel in lesa si o sticluta de 0,5l cu cafea. Omul e gospodar si prevazator. La Gara de Nord se ridica si in drum spre usa, imi trece carutul peste picioare iar catelul se sperie si o ia in directie opusa. Noroc ca avea lesa ... altfel cred ca cine stie pe unde ajungea. Incerc sa imi revin dupa iesirea gospodarului si sa imi evaluez pagubele....doua zgarieturi pe sandale si o vanataie pe picior.
O noua zi minunata...hai sa fie cu zambete si spor in toate! :*

Doua vrabiute si Stefan cel Mare

Jurnal de metrou
Vreau sa rad in hohote dar imi dau seama ca as crea confuzii majore in jurul meu. Asa ca ma abtin pana ajung intr-un loc sigur :) 
Hai sa va explic ... doua fete cu pretentii de fashioniste, obsedate de machiaj, parul lung care trebuia sa stea perfect intins si in lipsa placii, folosesc degetele, imbracate in niste blugi foarte stramti, tricouri de la magazinul de 12 lei, niste vestute cu multe margelute si geanta de purtat pe brat, care nu inteleg ce cauta in acest decor... aveau un dialog foarte "palpitant" in timp ce isi faceau selfie-uri. Fetele se duceau la un interviu...erau in cautarea unui job. Si normal ca ma intreb ce fel de job isi cautau. Sa nu imi spuneti ce job li se potrivea ca stiu si eu! Si ele erau convinse ca o sa ii dea gata pe angajatori....
-Cum fata sa nu ne angajeze? Uite fata ce misto suntem! !!!
Ei bine ....le urez mult succes! Dar acum pe bune oare pentru ce isi faceau selfie-uri? Cumva pentru CV?
In timp ce ascultam muzica cu castile pe urechi, o batranica se indrepta spre scaunul gol de langa mine. Initial ma asteptam sa se aseze si din acest motiv nici nu am bagat-o in seama. Ea saraca ma tot intreba ceva. Intre timp se terminase melodia si o aud cand intreaba ceva de Stefan cel Mare. Si mai adauga uitandu-se spre alta doamna... saraca nu aude ! aratand spre mine. :))))))))))))  ok ... dar ce a zis de Stefan cel Mare?!? Oups ! mi-am adus aminte.... metroul ajunge si la statia cu acest nume :)
Gata si pe ziua de azi! Hai sa avem o seara minunata ! :*

Fermoarul

Jurnal de metrou 
E o dimineata din aia in care nu-ti vine sa te dai jos din pat. Macar sa te stimuleze o cafea aromata pe noptiera...dar acolo sta motanul asteaptand sa sune ceasul si sa inceapa programul de inviorare a stapanilor. 
Ajungi la metrou si constati ca trenul tocmai a plecat, ca o tuta isi aranjeaza mutra in oglinda de la capatul peronului (o fi confundat-o cu cea din vestibul), ca oalta domnisorica umbla agitata si vorbeste la telefon, un el si o ea se saruta cu foc iar eu ... constat ca am bateria descarcata si la tableta si la telefon si o mare problema cu fermoarul de la pantaloni ...cum ai cui pantaloni? Normal ca ai mei :))) ...cum mama lu' Tiptirel s-a descusut fermoarul ? Bagi pantalonii in masina de spalat iar acolo e un pitic care mai face cate o poanta...nu? Mda...problema e ca acum ma obsedeaza, daca eu am observat, e clar ca au observat si altii! Trag de bluza in jos, dar nu foloseste la nimic. Am stat cuminte pe scaun si tot drumul am bananait cu privirea prin metrou si nu stiu de ce dar asa o liniste nu a mai fost de mult. Cand sa cobor o doamna a tinut sa imi spuna in soapta ca am o problema cu fermoarul :) ....v-am spus eu ca au observat si altii?!? :))))) ii multumesc si ma duc grabita spre serviciu ...unde stiu ca voi gasi o solutie salvatoare.
Atentie se deschid...usile :) ...spre o zi noua! Sa fie cu spor si zambete! :*

Scurt jurnal de metrou :)
Am mers pret de 6 statii langa o doamna care a tocat marunt niste hartiute. A rupt intai fasii pe lungime. A luat fiecare fasiuta si a rupt-o in alte multe bucatele. Totul foarte incet, cu multa rabdare. Iata o metoda noua de a-ti omori timpul in metrou. Ce atatea gadget-uri, ce atatea carti citite...mai bine rupem hartiute intr-un mod foarte pasnic si placut. Incercam sa gasesc o explicatie, ba chiar m-am uitat sa vad daca e suparata....nimic...era calma si toca hartiute.
Sper ca nu o sa imi spuna cineva ca si asta era nu stiu ce maniaco depresiva si doctorul i-a recomandat sa isi gaseasca o ocupatie de genul asta.
Asa-i ca sunt simpatici oamenii din jurul nostru?
Va doresc o seara linistita si cu preocupari sanatoase! ;) Pupici!

Povesti ingineresti

Dupa ce am vazut o cearta intre un pescarus si un porumbel, orice alta nazbatie pe ziua de azi, paleste. Cum o fi sa te certi in timp ce zbori? Dai din aripi si argumentezi ... gasesti scuze si in loc de palme il ciupesti pe celalalt. Mda... 
Azi metroul a mers precum melcul...nu stiu ce lucrari tehnice sunt pe ruta Preciziei -Unirii dar stiu ca am stat in fiecare statie destul de mult. Timpul de stationare le-a dat unora o stare de neliniste. Spre exemplu in spatele meu un pusti cu rucsac in spinare a facut la piruete de ne-a ametit pe toti din jurul lui. Si s-a invartit si s-a sucit si isi scotea telefonul sa verifice. In fine cu chiu cu vai am ajuns la Eroilor. Peronul plin ochi. Incerc sa inteleg de multa vreme de ce toata lumea prefera sa ramana la primul si ultimul vagon si sa mearga intr-o inghesuiala de nedescris, cand mijlocul trenului e mereu liber. Ma strecor cu greu prin multimea adunata la capatul peronului si urc in metrou. Gasesc loc liber, ma asez si ma uit ca de obicei in jurul meu. Langa mine un domn purta un dialog cu o tanara. El ii explica cu foarte multa minutiozitate in termeni tehnici cum functioneaza nu stiu ce mecanism. Domnisoara efectiv era plictisita, casca de zor si facea eforturi sa nu adoarma dar domnul incerca din rasputeri sa ii atraga atentia. Cand o vedea ca isi pierde interesul o atingea discret pe brat. Ea schita un zambet si el incantat lua avant.
Va spun drept daca cineva ar fi incercat la ora 8,30 dimineata sa imi povesteasca asa ceva, fugeam rupand pamantul! Mai bine ii spunea povestea cu scufita rosie sau cu bicicleta galbena :)))
Atentie se deschid usile spre o noua zi ....si e insorita ... si e cu zambete! :)

Jurnal de metrou pe vreme de furtuna :)

Fie soare sau furtuna, treaba buna ....nu se amana! Ceasul a sunat ca de obicei la ora bine stabilita. Am deschis un ochi ...hmmm cam intuneric. L-am deschis si pe celalalt, aceasi senzatie. Ma uit mai bine la ceas, e fix dar de ce e intuneric? Ce nu se potriveste in tabloul matinal? Nici motanul nu a aparut. Dumnealui refuza sa iasa din culcus. Pai nu e rau sa fii pisica pe o vreme ca asta. Ajung in bucatarie si deschid fereastra...un pic innorat. Mi-am continuat programul si eram pe punctul sa ies din casa, imbracata ...asa mai de vara :) Dar afara se intuneca si mai tare si incepe sa tune. Si tuna ....si se porneste o vijelie... Asa ca o iau de la capat cu imbracatul. Ies din casa si ma opresc exact ca un catar in fata usii de la bloc. Pai nici pana la coltul strazii nu ajung fara sa fiu mototolita bine de furtuna. Am umbrela dar nu foloseste la nimic. Pana la urma am pornit si culmea vijelia s-a temperat pana am ajuns la metrou. E clar ca cineva acolo sus ma iubeste! ;) Intrarea de la metrou era blocata de lume zgribulita. Imi fac loc si din sens opus pe scari apare o domnisoara, cu parul foarte aranjat, imbracata cochet, cu geanta pe incheietura mainii, telefonul tinut cu gratie in palma si cu niste pantofi stiletto culoarea nude. Se uita in sus si ramane socata. Si o vad ca se uita apoi la mine si imi spune: vaaaai! Ce ma fac? Eu raman mirata ... dar totusi o intreb... ce ati patit? Cum sa ies asa in ploaie?!? Ma gandesc ce naiba sa ii raspund. Mi-era si mila dar ma pufnea si rasul. Era asa dezorientata parca nu a vazut in viata ei o ploaie. Pana la urma ii spun ...sa mai astepte putin sau sa mearga sa cumpere o umbrela de la chiosc. Vine si raspunsul ei ... Credeti?  Mai tata, zau ca m-a pufnit rasul ...nu m-am putut abtine! :)))))) Da domnisoara, am toata convingerea! Si completez ... aveti niste pantofi superbi! ...si plec Ma tot gandesc, sunt din ce in ce mai multi oameni care dau senzatia ca isi traiesc viata intr-o bula iar atunci cand trebuie sa faca un pas in afara ei, se petrece un cataclism. Viata nu inseamna sa copiezi personaje din reviste, filme sau retele de socializare! Viata trebuie traita, cu bune, cu rele, cu soare sau furtuna! Atentie se deschid usile! O zi cu zambete si spor sa aveti! :* Aceasi zi mai spre seara ... Sase! Sase scaune. Sase oameni. Patru cu telefoane, unul cu un pliant si un nene cu o cutie de pepsi care sta si se uita fix la mine, de cand m-am urcat in metrou. Langa mine o familie de arabi. Doamne cat pot vorbi si cu ce viteza. Incearca si cel mai mic dintre ei sa articuleze un cuvant...maica-sa deja a spus 100, incearca inca o data, fratele mai mare zice tot dictionarul cap coada. Copilul se straduie...si mai incearca o data...incepe si tatal. Mai domol dar recupereaza. Pana cand se enerveaza copilul si trage un urlet pe limba lui. Lumea din metrou ramane socata cateva secunde, dar familia vorbareata izbucneste intr-un hahait de nestapanit. Desi nimeni nu a inteles nimic...toti calatorii au inceput sa rada. Hai ca si arabii sunt simpatici! Mentionez ca nenea cu cutia de pepsi continua sa se uite la mine si e singurul care nu a ras. E cazul sa ma ingrijorez?!? Hai gata cu vrajeala ca era sa uit sa cobor. Atentie se inchid usile! O seara minunata va doresc! :*

Madam Saciz

Vine vara bine imi pare...in gradina am avut o floare! Reabilitarea blocului a inceput pe 15 noiembrie anul trecut. And keep going! In gradina au aparut noi forme de relief iar trandafirii habar nu am pe sub ce betoane mai sunt. O noua era se arata la orizont...Reabilozoic! 
Dar ajung si azi la metrou ... si binenteles ca am si o carcoteala. 
Gara de Nord, se deschid usile si printre picioarele calatorilor apare un catel, alb, flocos, foarte zglobiu si dornic sa cunoasca pe toata lumea. Eu in schimb ma uitam sa vad care e stapanul catelului. In sfarsit apare si stapana. O femeie la vreo 70 de ani insotita de un domn cam de aceasi varsta. El cu un geamantan mare, se repede sa prinda singurul loc liber. Doamna, ma rog e cam impropriu spus doamna, vede pe locul de langa sotul ei, un pusti cu rucsacul in brate. Nu se gandeste prea mult si il ia pe pusti de maneca si ii face semn sa se ridice. Saracul baiat nu a apucat sa riposteze si se vede ridicat in picioare de madam Saciz. In continuare acel catel flocos cauta dragaleala celor din jur. Ma uit cu dispret total la cucoana, in primul rand pentru felul in care s-a purtat cu pustiul si in al doilea rand pentru animalul care era total debusolat. Intr-un final cucoana isi da seama ca mai are si cainele dupa ea si il ia in brate.
Am coborat din metrou dar toata povestea mi-a lasat un gust amar. Stiu ca pustiul ar fi putut sa ofere locul de buna voie, dar cu ce drept il iei tu de maneca si ii mai faci un semn cu atata dispret, sa iti dea locul? Se spune ca daca nu ai un batran sa iti cumperi. Nu cred ca ar dori cineva asa batrani nici pe gratis!
Atentie se inchid usile! Urmeaza statia ... Speranta!
Hai sa avem o seara linistita! :*

Jurnal de metrou ... dupa 1 Mai

Gata a trecut si minivacanta de 1 Mai, ne-am mai descretit si noi fruntile emoticon grinasa ca suntem apti de munca ...sau nu.
Vremea nu a fost chiar asa cum ne-am fi dorit, dar pentru unii nu a contat si au chefuit la greu. Micii au sfarait pe gratare si in ploaie dar si in bucatariile de la bloc. 
Oriunde te intorceai aparea un norisor aromat. Chiar si in spatele blocului printre masinile parcate s-a incins un gratar. 
Dar important este ca lumea s-a relaxat si acum se intoarce la munca cu alt tonus.
Pentru unii cheful a tinut 3 zile si 3 nopti iar acum isi ascund fata, cam sifonata, ori sub o palarie cu boruri mari, ori cu ochelari de soare, ziare si alte artificii.
Ma asez in metrou langa o domnisoara care se "ascunde" binisor sub o palarie visinie. Scrie mesaje de zor si chicoteste. Se pare ca avut un weekend reusit. Cel putin asa imi doresc sa cred. La un moment dat domnisoara se ridica dar nu isi da seama ca sub mine este o parte din fusta ei. Asa ca ea se ridica dar fusta ramane ....jos....asa ...cum sa va spun intr-o pozitie ... oups ...nu mai conteaza. Fata imi zambeste, isi trage fustita, de data asta in directia opusa... si coboara din metrou. Eu raman cu un zambet larg si toti dintii la vedere si imi dau seama ca ....
Oups! I did it again!
Mai dar chiar nu am vrut! Cum palaria ei, a intrat fusta ei sub mine? Si cand credeam ca nimeni nu a observat ...vis-a vis de mine un tip ramasese si el cu un zambet la fel de tamp ca al meu. Imi cobor ochii ultra rapid in tableta si imi fac de treaba.
Atentie se deschid usile! ...spree o noua saptamana! Sa fie cu zambete si spor in toate! emoticon kiss