Jurnal de metrou la sfarsit de sezon :) in curand vine vacanta! 
Pe la inceputul acestui an, am inceput sa scriu despre ceea ce vad zilnic in jurul meu. Experienta pe care o am in fiecare zi in calatoria cu metroul poate fi banala dar si foarte amuzanta sau ...uneori socanta. In fiecare zi am privit oamenii din jurul meu, am adunat ganduri, am carcotit, am zambit. E un amalgam de stari care m-au incercat. Nu reusesc mereu sa cuprind tabloul complet. Lumea este in miscare continua. Dar uneori "fotografiez" ceea ce imi atrage mai mult atentia. Sunt oameni care stiu sa fie frumosi si la prima ora dar si dupa o zi istovitoare de munca. Altii sunt aerieni si nepasatori. Iar in categoria care trece detasat pe locul I ...sunt cei care reusesc sa faca orice sa iti puna si ultima picatura de rabdare la incercare.
V-am spus mereu ca e interesant sa ai timp sa observi lumea din jurul tau desi ajungi in anumite momente sa te intrebi daca si cine mai e normal, tu sau ei? Cand ai langa tine cate un personaj pasionat de convorbiri telefonice si mai sta prost si cu auzul, cum sa te faci ca nu-l remarci? Cand ai langa tine un personaj pe care l-ai putea confunda usor cu o meduza, cum sa nu-l remarci? Cand ai langa tine un personaj care miroase ca depozitul de ceapa si cartofi la un loc....poti sa te faci ca ploua? Ei ... ai putea, dar trebuie sa fii stana de piatra :))
Azi in fata mea "trona" un tip imbracat cu un tricou pe care avea imprimat personajul de desene animate... Garfield. E motanul acela portocaliu, gras si lenes. Tipul asta semana perfect cu Garfield. Cam blonziu, cam durduliu si cu o mutra care parca era facuta sa cerseasca....mancare. Eram pe cale sa ii spun cat de bine i se potriveste tricoul ....dar am ajuns la Eroilor si a scapat omul necomplimentat :D
Mai tineti minte discutia despre fetele cu sprancene mirate ?!? Ei o duduie "mirata" era sa ma dea cu rotile in sus. Astept cuminte sa se deschida usile si cand sa fac pasul, domnisoara cu pricina apare de niciunde ... ma impinge intr-o parte si se repede la un scaun liber. Ma uit la ea ... si ... ma pufneste rasul. Sprancenele erau din alt film :)))) zau! Saraca, era asa...mirata! Sprancenele erau conturate puternic...in spre mijlocul fruntii.
Gata! Pun punct momentan carcotelilor mele.
Atentie se inchid usile! Urmeaza vacanta !

Jurnal de metrou
Dupa ploaia de aseara, parfumul teilor era si mai puternic in zorii zilei. Pescarusii in zborul lor nebun scot niste sunete atat de nostime, parca rad. Sunt deasupra mea si le simt privirea agera in crestetul capului. Uneori cand ii vad parca ma astept la un atac ca cel din filmul lui Hitchcock "Pasarile" . Cred ca e genul de film pe care daca il vezi in copilarie...te marcheaza. Si nu l-am vazut doar o data...
Ma uitam azi la domnisoarele care poarta rochii foarte scurte...unele stiu sa le poarte si sa se faca admirate, altele ...o adevarata tragedie. Pai sa ne intelegem, cand porti o fusta scurta, ori iti alegi chilotii potriviti, ori mai bine ... stiu ce o sa spuneti....mai bine fara :))) Sa revenim...deci ai fusta scurta... te gandesti ca e posibil sa se vada ...din pura intamplare si chilotii. Pai nu alegi si tu ceva mai sexy sau macar ceva neutru? ...dar mai draga care esti pe persoana fizica ...chiloti de mama mare si cu imprimeu de magazin universal? Pacat de deranj!
Si va rog sa ma credeti ca nu m-am uitat intentionat, a dat cu imprimeul in mine :))) m-a lovit ...cu culoare, model si elasticul fosforescent. Noroc ca am avut azi alte momente frumoase care au spalat imaginea acea de ... cosmar.
M-a bucurat enorm azi dialogul avut cu Domnita Constantiniu, sotia lui Cornel Constantiniu dar si vizita surpriza a unei prietene dragi ...se stie ea care ;)
Atentie se inchid usile! O seara cu zambete, iubire si liniste sa aveti ! :*

Ca in filme ? :)

Jurnal de metrou
O dimineata in care motanul nu ti se impleticeste in picioare, nu poate fi perfecta. O dimineata in care bucataria nu miroase a cafea, nu poate fi perfecta. O dimineata in care nu iti saruti persoana iubita, nu poate fi perfecta. Iar o dimineata in care observi lumea din jurul tau ... poate sa iti aduca zambetul pe buze. 
Ora 8,30. Metroul a intarziat un pic iar peronul este camaglomerat. Forfota mare, oameni adormiti sau preocupati. Eu pentru ca mi-am inceput ziua perfect, sunt foarte increzatoare, zambitoare si muzica pe care o ascult in casti imi da multa energie. Asa ca am toate sansele sa am o zi perfecta. Sunt convinsa!
Va aduceti aminte de filmele acelea americane, in care ea coboara elegant pe o scara? Incet, tacticos, cu privirea inainte, zambitoare, imbracata impecabil si la fiecare treapta coborata, varful pantofului luceste in lumina lunii sau a reflectorului si toata lumea priveste inmarmurita faptura diafana care se apropie de ei. V-a placut? Am ceva similar azi pentru jurnal. Se ia prima parte a scenariului si se adauga: actiunea se intampla la metrou, doamna nu e chiar in haine de gala, iar lumina lunii se inlocuieste cu neoanele obosite de la Metro...rex. Se mai adauga un personaj, un pusti grabit cu rucsacul flendarind, cu ochelari de soare care coboara in mare graba cu picioarele aruncate in toate directiile. Doamna mai are doua trepte si ... se trezeste cu rucsacul peste picioare in dreptul genunchilor. Brusc i se flexeaza picioarele si saraca era aproape sa cada pe scari. Din linistea care invaluia peronul se aude o injuratura ca la usa cortului. Doamna s-a transformat in zgripturoaica si din filmul american cu printesa, am nimerit intr-un film romanesc. Nemultumirea i-am inteles-o dar putea sa il dojeneasca mai elegant. The End!
Atentie se inchid usile! Zambiti! Iubiti! Sa aveti o zi minunata! :*

Smile

Scurt jurnal de metrou 
Dupa o zi ca cea de azi as vrea sa fug in lume sau sa ma mut pe Marte. Dar constiinta...nu si nu! Important este ca a trecut si nici un animal nu a fost vatamat. 
Din nou metroul imi da posibilitatea sa ma relaxez cele aprox. 40 minute, pe drumul spre casa, scriind aceste randuri. 
Un pusti de vreo 15-16 ani, cred cu ceva probleme de sanatate, se uita fix la mine. M-am uitat din greseala si eu la el. Mi-a zambit. A facut doi pasi si s-a intors iar spre mine...mi-a zambit. Alti doi pasi aceasi figura. Am inteles, ne jucam. Tocmai pe mine m-a gasit? Ok ...i-am zambit si eu! Doamne ce bucurie pe el! Zambetul meu l-a facut fericit?!?
Nu vreau sa dezvolt acest dialog zambaret dar recunosc ca si mie mi-a facut bine joaca asta.
Atentie se inchid usile! Zambiti! Iubiti! O seara minunata sa aveti!

Ochelari de soare si fusta clos

Jurnal de metrou
Nici nu a inceput bine vara...si hop si canicula! Vine o lunga vara fierbinte, cu multe carcoteli.
Sa intri la metrou cu ochelarii de soare pe nas e ca si cand te-ai juca de-a baba oarba ...dar e cool. Ce daca nu vezi mai nimic, mai calci pe unul, altul, pe picioare, mai te impiedici, mai dai cu stangu' in dreptu' si mergi inainte. 
Dar tipa pe care o am eu in fata, merita un premiu azi. Poarta o fusta clos scurta ...scurta, cu bretele si se bataie ca o scolarita. Are ochelarii de soare, telefonul intr-o manuta si cum se flendarea ea asa mandra...soseste trenul in statie. Dumneai face o pirueta....fusta se ridica si......isi da cu stangul in dreptul de era sa vina in cap. Daca se limita la spectacolul a la Moulin VAJ ...eeeeei era cu totul altceva. Barbatii ar fi admirat-o iar doamnele ar fi turbat de invidie. Dar programul artistic a fost perturbat de o miscare gresita. Totusi de undeva se aude si un fluierat. Era telefonul ei care tocmai suna! Deci ca sa intelegem mai bine, tipa avea totul pregatit, doar ca a intervenit o particula de ghinion.
Eu cred ca de vina au fost ochelarii de soare! :D
Atentie se deschid usile! Sa aveti o zi cu zambete si spor in toate! :*

Maria nu e de vina!

Jurnal de metrou
O zi superba se arata la orizont. Am deschis ochii dar visez in continuare...la mare, soare ... si altele! Mai e pana la vacanta. 
Ajung la metrou cu o cartela care dupa toate calculele mele ar fi trebuit sa mai aiba vreo 2 calatorii, dar avand in vedere ca Metrorex nici cerneala nu mai pune in aparatele de taxat, nu mai am de mult ceva imprimat pe cartela. Ma duc la tanti de la casierie, ii explic ca mai am niste calatorii pe care as dori sa le folosesc si ca as vrea sa ma ajute. Ia cartela, o freaca de tejghea, o mai trece de vreo doua ori printre degetele ei ...fine...incuie cosmeria si vine cu mine sa vada ce transformari a reusit sa produca. Surpriza...functioneaza! Ii multumesc si plec cu o intrebare pe buze...dar de ce naiba nu introduce si Metrorex carduri sau portofele electronice...le incarci cand si cat ai nevoie, nu cred ca ar saraci nimeni, ba din contra. Ar fi mai simplu pentru toata lumea. Nu mai punem in calcul ca s-ar taia mai putini copaci. Cartelele astea din cartonas sunt perimate.
Mda...am carcotit pe tema asta pentru ca e a nu stiu cata oara cand mi se intampla sa am probleme cu cartela si m-am saturat sa mi se si impuna cate calatorii sa achizitionez.
Ma grabesc sa prind metroul si in fata mea o tipa mergea destul de tantos dar ma trezesc brusc din visare cand dumneai pune frana brusca in capul scarilor si urla in telefon ... dar Maria nu are nici o vina! Nu stiu cand am pus si eu frana ca era sa vin gramada peste ea. Deja imi inchipuiam cum ne dam amandoua de-a rostogolul pe scari. Dar Maria nu are nici o vina! urla ea in continuare in telefon. Fratica las-o naibii de treaba ca eu chiar n-am nici o vina :))
Intru in metrou si ma simt scanata. E destul de aglomerat si prind un loc liber langa o bara. Pe scaune stau niste cucoane care nu au nici carti de citit, nici telefoane de butonat si atunci scaneaza...tot ce misca Imi dau seama ca la aeroport ar fi bune niste personaje de genul asta. Ar putea renunta aia la toata aparatura ...doamnele acestea te dezbraca pana la os cu o singura privire. Ma gandeam daca mi-au vazut si trandafirasul de la bikini.
Se elibereaza un scaun si ma asez. Incep sa scriu la jurnal. Din cand in cand mai arunc o privire la cele doua scannere. Inca ma studiaza. Se pare ca acum cauta etichetele. La Basarab o doamna subtirica si destul de eleganta incearca sa se aseze foarte delicat pe scaunul din stanga mea. Atat de delicat incat s-a asezat pe mine. Isi cere scuze dar imi mai da vreo doua coate, tot din greseala. Ei o iertam...se mai intampla. Cand sa ma ridic de pe scaun vad o domnisoara frumusica foc cu un curs in brate... Democratia la romani. Interesant curs!
Atentie se deschid usile! Vine vara bine-mi pare! Sa fie cu zambete si spor in toate! :*