Draga Mos Craciun,
Nu ti-am mai scris din clasa a IV-a, pentru ca atunci printr-un ghinion fantastic, am descoperit ca tu nu esti chiar cum am crezut. In acel an in Ajunul Craciunului eram o sleahta de copii, adunati la niste vecini.  Un baiat mai mic decat mine m-a luat de mana si m-a dus sa trag cu ochiul in camera unde tatal lui era imbracat in costumul tau...ala rosu cu blanita alba. Pustiul avea 6 ani, eu vreo 9. Socul a fost mare. Am vrut sa plang, dar ma faceam de ras in fata pustimii. Asa ca am gasit puterea sa ii spun pustiului, ca uneori TU, Mos Craciun, iti iei ajutoare, deoarece suntem foarte multi copii si renii tai obosesc. Nu stiu cat m-a crezut. Ne-am asezat in jurul bradului iar Mos Craciunul de rezerva si-a facut aparitia. Eram un pic furioasa si imi venea sa ma duc sa il trag de barba si sa il demasc dar am gasit puterea sa fiu cuminte. Sacul plin de cadouri a fost golit si fiecare copil a primit ce si-a dorit. Si eu tin minte foarte bine ca ti-am scris ca vreau un ceas. Si l-am primit. Ceasul cu bratara metalica l-am purtat multa vreme dar de cate ori priveam cadranul, incercam sa inteleg unde a ajuns scrisoarea mea. Bunica s-a dat de gol la un moment dat si atunci misterul a fost spulberat.
De atunci, in fiecare an, am stiut pe cine trebuie sa conving ca sa primesc cadoul mult dorit.
Supararea mi-a trecut si sarbatorile de Craciun sunt asteptate de noi cu multa bucurie. Primim si facem cadouri, iertam, devenim mai atenti cu cei din jurul nostru, asta e lectia Craciunului.
Mos Craciun, iti multumesc! :)

E Vineri ...13. Nici prima si nici ultima. Nu sunt superstitioasa. Dar unii sunt exagerati. Spre exemplu o vecina care de dimineata isi tot cauta piciorul drept ca sa iasa din bloc si cand ajunge pe alee o pisica neagra ii trece calea. Sa moara Bibi dar a facut cale intoarsa si a mai pasit o data, cu piciorul drept si au urmat si o serie de cruci pentru a inlatura orice urma de ghinion.
Ajung la metrou si vad o domnisoara care are bluza pe dos. Oare a fost cu intentie? Bunica imi spunea sa imi pun "izmenele" pe dos intr-o zi de Vineri 13 ca alunga ghinionul. N-am incercat niciodata. Mie ziua de 13 mi-a purtat mereu noroc. Si ce daca azi am varsat cafeaua, si ce daca am facut un cucui, si ce daca am virat niste bani in alt cont, si ce daca mi s-a rupt fermoarul de la geanta...si ce ar fi daca mi-as pune eu "izmenele" pe dos ???
Hai sa aveti o zi cu zambete....ca belele curg garla! ;)

Covorul de frunze uscate de culoarea soarelui la apus, fosneste sub talpile noastre. E o dimineata cu parfum de gutui si multa liniste. O pisica se joaca printre frunze fara griji, frica sau sens.
Ma urc in metroul botezat Paris. Interesant. Imi place. Toate trenurile au primit un nume. Pe peronul de vis-a vis pleaca trenul Violeta.
Ma ascund in vise despre Sena si strazile aglomerate ale Parisului. Si cum nimic nu e intamplator, ascult in casti Edith Piaf.  Dar daca printr-o intamplare, de domeniul fantasticului, metroul meu ajunge la statia Place de la Concorde in loc de Piata Victoriei?!? Ok, sigur nu ajunge dar imi place ca visez. 
La un moment dat se urca doua batranele, mici si imbrobodite, cu sacose pline de crizanteme ciufulite. Incepe un dialog intre batranele. Nu il aud deorece eu ascult in continuare Edith Piaf. 
La urmatoarea statie se elibereaza doua scaune. Unul pe o parte a trenului, celalalt vis-a vis. Binenteles cele doua locuri le ocupa batranelele. Metroul porneste mai departe. E aglomerat. La un moment dat se aude de undeva din multime:
-Mamaitaaaaaa!
-Daaaaaaa!
-Unde coboram?
-Ce zici?
-Unde coboram mamaitaaaa?
-La gara, mama!
-La care gara?
-Basarabeanu!
Ciulesc urechile si scot si castile sa aud mai bine dialogul...
-La gara de-nainte de aia de Nord!
-Bine mamaitaaaaa!
Toata visarea mea despre Paris se spulbera cat ai clipi. Metroul circula in continuare pe meleaguri mioritice.
Se aude din nou mamaita urland prin multime....

-Mamaita mai avem mult ?

-Ce zici mamaie?

-Zic daca mai avem mult? 

Moment in care toata lumea pufneste in ras. 

- Mamaie vro trei statii...

Se lasa linistea. Lumea inca mustaceste, chicoteste. 

- Mamaitaaaa! 

-Hai! Ce-i mamaie? 

-Sa ma anunti cand coboram! 

Si iar se face liniste. Se apropie statia ... Basarabeanu' :)))) ... ma rog Gara Basarab dar daca Mamaita nu stie altfel de ce s-o contrazicem.

- Mamaieeeee! Hai ca aicilea ne coboram! Repeeeede! 

-Ho ca viu acusica! 

Iesirea a fost cu imbranceli si smuceli dar au reusit iar eu pentru inca doua statii incerc sa mai ascult niste Edith Piaf. Dar nu mai merge...mi-am adus aminte si unde ma duc si de unde vin dar si unde sunt. 

Ce atata Paris si franconeala ... hai ca se inchid usile si urmeaza statia Plaiuri Mioritice :)

O seara frumoasa sa aveti! 

Costumul de Haloween ...

Voi ce faceti de Halloween?
Halloweenul este o sarbatoare celtica, preluata in prezent de mai multe popoare catolice. Ea reprezinta o sarbatoare a tuturor sfintilor.  Cum s-a ajuns la tot carnavalul cu costume inca nu am inteles.
Cum de altfel nu stiu ce rost are aceasta sarbatoare la noi dar cand e vorba de distractie sau de a face venituri suplimentare, romanul adopta repede orice obicei. 
Asa ca au aparut si la noi cornite de dracusori, mai mici sau mai mari, dovleci de tot felul, costumatie de zombi si alte nebunii fosforescente. Mereu in aceasta perioada dispar din trusele medicale fasa sterila, cearceafurile albe din zestrea bunicii si markerele negre din librarii. Costumatia cea mai simplu de confectionat este cea de fantoma sau de zombilici.
Si cum toate mi se intampla numai mie...ma trezesc azi la metrou cu un costumat, sau cel putin asa am crezut eu la inceput. Un tip bandajat pe o mana de la umar pana la degetul mic, la cealalta mana doar antebratul, jumatate de cap si parca se vedeau si pe la picioare niste bandaje. Ma uit la el si binenteles primul lucru care imi trece prin cap e sa imi inchipui ca omul se duce la o petrecere de Halloween. Ma izbeste un miros de spirt, iod si alte dezinfectante. Hmmmm...omul nostru vrea sa para cat mai autentic. Mai arunc un ochi spre el...si la fata e cam palid.  Concluzia e ca zombilica asta poate lua premiu pentru cea mai autentica costumatie de Halloween. Dar ...trenul se opreste brusc si toti calatorii sunt zburataciti in toate directiile. Ma trezesc cu Zombilica peste mine .. si urmeaza o scena ca din filmele cu Stan si Bran. Eu incerc sa ma apar si sa ma tin de ceva dar singura varianta pe care o gasesc e mana lui bandajata de sus pana jos.  Omul cu bandaje icneste lung.  Il prind de cealalata mana ... aceasi reactie. Eu ma albesc la fata si imi dau seama ca omul e pe bune bandajat ...nu e butaforie:))) Imi cer scuze, omu, icneste in continuare. Cineva ii ofera locul si se aseaza cu multa greutate.
Ma retrag in spre usa si de speriata ce am fost am coborat si cu doua statii mai devreme.
Ma intreb daca sa mai cred in costumele de Halloween. Si acum ce fac daca vad o fantoma? :))))
Hai s-au inchis usile! Seara linistita sa aveti si Happy Halloween! 

Jurnal de metrou
Esti intr-un mijloc de transport? Te deranjeaza aglomeratia si vrei mai mult spatiu? Pai uite cum am observat eu ca procedeaza unii:
1. Metoda Blocajus
Te asezi in usa sprijinit de bara si butonezi telefonul sau citesti o carte fara sa iti pese de calatorii care urca sau coboara. Iar daca mai ai si o geanta voluminoasa pe umar, succesul este garantat. Daca schitezi macar o usoara scuza fata de cei pe care ii incurci esti halit. Asa, mai bine stai in aroganta ta si lumea te lasa in pace.
2. Metoda Cracanicius
Vrei mai mult spatiu pe scaun, e obligatoriu sa porti pantaloni. Aceasta piesa vestimentara iti ofera posibilitatea sa stai cu picioarele cat mai departate. Cu cat mai departate, cu atat ai mai mult loc.
3. Metoda Agitatus
Fii nervos! Fa cat mai multe miscari bruste. Cauta-te prin buzunare, da din coate, scoate haina, pune-ti haina, misca-te non stop. Cu siguranta cei din jurul tau vor da bir cu fugitii.
4. Nu mai vorbim de metoda Parfumidas Sconcus
Alegerea corecta a parfumului .... eeeeh asta este cea mai cea! Fie ca folosesti un meniu foarte sanatos din care nu lipseste sub nici o forma ceapa si usturoiul, fie folosesti un parfum "divin" de roze, cea mai buna metoda ramane utilizarea parfumului "12 Month Unwashed" . Cu asta nu dai gres niciodata. Deci orice varianta ai alege din metoda Parfumidas Sconcus lumea va sta la distanta iar tu vei fii fericit si relaxat.
Si ar mai fii cateva metode dar alea mai dau rateuri.
Atentie, se inchid usile! Sunt unii pe aici care au nevoie de spatiu asa ca ma gandesc sa cobor la prima :)))
V-am pupat! Seara linistita sa aveti!

Sase sase...

Pe zii ce trece, observ o dorinta din ce in ce mai mare, de a gasi cele mai nastrusnice metode de relaxare in metrou. Deja varianta cu telefoanele, tablete sau chiar laptopuri, e cam perimata. Cititul cartilor in cele mai incomode pozitii, deasemenea. Rebus sau integrame ?...ei na! ...poate doar pensionarii care au ramas pe stil vechi emoticon smile
De tipa aia care scrie jurnalul de metrou stiti. :)) 
V-am povestit si de cartonasele cu citate motivationale. V-am povestit de curatenia prin genti, de luat micul dejun si barfa la cafeaua de dimineata. V-am povestit de bunica care citea povesti nepotelei, de indragostitii pupaciosi.. cam ce credeti ca ar putea inventa omul zilelor noastre ?
Impletitul coditelor, cusutul nasturilor sau reparatul fermoarelor sunt activitati care apar ca o necesitate.
Dar ce mi-a atras atentia azi a fost .... o partida de table intre niste pusti de vreo 15-17 ani. Cum sa joci table in aglomeratia aia? Ei uite ca se poate! Ocupi trei scaune. ......cum de ce? Pentru ca erau trei pusti. Cel din mijloc tinea cutia de table. Si o sa ghiciti cu siguranta si ce s-a intamplat la un moment dat. Zarurile!!! Nu, nu erau masluite...ele sunt doar foarte jucause. .. si sar unde vor ele! Si sa vezi nebunie! Cautarea zarului printre picioarele calatorilor. Un deliciu! :)))) Doamnaaa! Va rog sa mutati un pic piciorul. Am un zar sub talpa dumneavoastra!
Era si un grup de englezi care se amuzau copios de tot acest spectacol...gratuit.
Va spun mereu ca suntem un popor simpatic dar voi nu vreti sa ma credeti. Atentie se inchid usile ! Zarurile au fost aruncate! Sase sase! Poarta-n casa! Seara excelenta sa aveti!

Intr-o zi ... o portocala

E o zi din aia in care nu iti vine sa iesi din casa. Ploua...marunt...enervant. Totul este gri si trist. Asa ca ce te poate determina sa iesi din casa intr-o zi ca asta?!? Constiinta! emoticon smile 
Am luat Constiinta de brat si am plecat sa realizam cincinalul intr-o zi de Marti, gri si fara sens.
Ajunse la metrou descoperim ca un magazinas cu de toate, pe care il stiu de o vesnicie, s-a volatilizat. In schimb concurenta jubileaza. Asta inseamna capitalism...unii cad ...alti se ridica ...si tot asa.
Si de unde totul parea trist si fara culoare, ma izbeste un portocaliu, dar portocaliu din ala de ramai mut. O domnisorica, la vreo 20 de anisori, isi face aparitia in metrou. Parul portocaliu, rochia la fel, ciorapii,pantofii, ba chiar si un ursulet ...totul parea ca intr-o reclama la suc de portocale ... cu pulpa! Ma uit inca o data, poate ca de la atata gri, am inceput sa am halucinatii. Nuuuuu, e reala. E asa de haioasa ca iti vine sa musti din ea. Pe ea ce a determinat-o sa plece asa in lume? Pe cuvant daca nu e adorabila !... si ursuletul pare sa fie de aceasi parere :))
Indiferent cine sau ce a determinat-o aflati ca lumea a zambit si intr-o zi mohorata ...culoarea face diferenta!
Atentie se inchid usile! Ziua gri, s-a colorat! V-am pupat!

O noua saptamana

Iar a fost anuntat sfarsitul lumii. Asa si?!? Era culmea sa vina sfarsitul lumii intr-o zi de Luni. 
Asa ca incepe o noua saptamana ... normala. M-am indreptat cu pas saltaret spre metrou. M-am trezit brusc din visare in momentul in care am fost prinsa in aglomeratie. Un tip langa mine scrie pe telefon un mesaj repetitiv...ceva scurt...doua cuvinte. Scrie si scrie ...nu da copy/paste. Devin foarte curioasa, asa ca ma uit peste umarul lui .... cred ca apucase sa scrie - te iubesc- de 20 de ori. Ooooooh ! Cred ca nu a fost cuminte si doamna profesoara 
l-a pus sa scrie pana cand.... ii cade ...netul. Nu ii pasa de inghesuiala...de agitatia din jurul lui. El avea o tema si trebuia sa o termine repede. Schimb metroul si gasesc un loc. Imi dau seama prea tarziu ca nu prea pot sa misc nici macar un deget. Pe primul scaun un domn isi amenajase un spatiu de lucru .... cu laptop si niste dosare. Doamna de langa el incerca fara succes sa stea relaxata dar din cand in cand mai primea cate o foaie peste ochi. Deci stau si ma gandesc ce mai urmeaza ... sa ne aducem si televizorul sa ne uitam la ceva meciuri sau telenovele?!?
Atentie se deschid usile! Si afara ploua, ploua! Hai sa ne fie saptamana cu zambete si spor in toate!

Arde?

Agitatia zilei se incheie cu miros de ceva ars.... în metrou. 

Aglomerație mare pe peron. Lume care se blocheaza din comoditate la capatul scarilor. Restul peronului e gol. Îmi fac loc si astept cuminte. Vine metroul. La un moment dat un miros de lemn ars învăluie trenul.
Toata lumea se uita în jur. Cautam explicatii. Nici un indiciu care sa clarifice misterul. Mirosul e din ce in ce mai puternic. Apare si omul de la paza. Se uita si el. Cauta câteva minute cu nasul sursa mirosului. Eu deja ma gândeam la un scenariu de apocalipsa si o evacuare cu multe istericale. Chiar asa...intr-o situație de genul asta, adică in caz de forta majora, cum si cine pe cine ar salva. M-a dus gandul si la excursia prin tunel si sincer nu ma încântă. Incerc sa mai umblu la scenariu. Poate totusi ajungem cu bine in urmatoarea stație. In 2-3 minute mi-am adus aminte cel putin de doua filme americane cu trenuri si incendii din care unul se termina cu happy-end. Nu stiu daca juca Bruce Willis dar cert este ca toata lumea scăpa nevatamata. Omul de la paza umbla prin vagon cu nasul si ochii după un raspuns. La un moment dat il vad ca da din umeri si ii spune unui domn ca nu stie ce miroase a ars. Ajungem in statia Crangasi. Se deschid usile si parca dispare si mirosul de ars. Explicația ar fi ca pe undeva prin tunel a circulat acest miros de ars si a pătruns si in metrou. Hai ca am scăpat si de data asta.
Atentie se închid usile! Mi-a rămas mirosul de ars in nas! Am ajuns acasa si caut antidot emoticon smile
Seara linistită va doresc! 

Dimineata pe racoare...

Dimineata pe racoare... multa agitatie pe strada mare. 
Cei de la REBU matura de zor. Problema lor e ca vorbesc mult prea mult si prea tare. O tanti ii povesteste alteia ce "vraji" a mai facut nora-sa. E atat de inversunata incat nici daca trece un convoi de masini de pompieri cu sirena pornita nu ii poate acoperi vocea. Pana si motanul din dotare sta la fereastra cu urechile ciulite. Aflu tot cu aceasta ocazie, ce a mai facut Leo de la Strehaia...nu ca m-ar interesa dar nu am putut deranja motanul de la fereastra. In sfarsit reusesc sa ma urnesc din casa si cu castile pe urechi intru la metrou. Ma loveste in ceafa, o voce stridenta. Scot casca din urechi sa imi dau seama ce se aude. O mamaie, banuiesc cam surda, vorbea cu nepotica: da mamaita, da scumpica mea ...vine mamaia acum la tine. Si vreo cateva minute bune a tinut-o asa. Bun, pun castile la loc...si ma strecor in aglomeratia din metrou. O bara libera n-am gasit si la prima frana brusca am venit gramada peste mamaitza cu voce stridenta. Nimeni n-a iesit vatamat. Schimb metroul ...schimb norocul :)
E lume putina si imi gasesc un loc. Pe locurile din fata mea toata lumea vorbea la telefon. Dar toti! Parca era corul telefonarilor. Pe vreo 6 voci. Fiecare cu alte probleme. 20 minute au vorbit la telefon. Va spun sincer ca saptamana trecuta am vorbit la telefon 20 minute, insumate pe mai multe zile. Oare sunt defecta? Astia ar da faliment daca ar fii toti clientii ca mine.
Hai ca se inchid usile! Si decat sa vorbim la telefon...mai bine ne facem timp sa ne vedem emoticon smile


Nu uitati sa zambiti! Seara minunata sa aveti! emoticon kiss

Prima zi de scoala

Prima zi de scoala! Copii peste tot. Cei mai haiosi raman cei care se duc prima data la scoala. Cu hainute apretate, ghiozdan mare balanganindu-se pe spinare si un buchet mare de flori ce le acopera mutrita mirata, emotionata. In metrou o trupa de pitici cu mamici, tatici si bunici. Zarva mare parca deja erau in careul din curtea scolii. Ce povesti de vacanta si-au mai spus...mama, mama!
Mi-e dor de prima zi de scoala! emoticon smile
Doar o fetita cu codite impletite, sta cuminte si asculta. Se vede tristetea pe chipul ei. Copiii o intreaba unde a fost in vacanta...iar raspunsul a venit greoi: in fata blocului, spune fetita. Brusc s-a facut liniste. Totusi un baietel ii spune ca si el ar fi vrut sa se joace in fata blocului pentru ca e mai distractiv decat la bunici.
Asa e ...are dreptate! Era mai distractiv in fata blocului cu ceilalti copii decat la bunicii care te mai puneau sa iti faci si temele pentru vacanta.
Atentie se deschid usile spre un nou an scolar! Sa fie cu succes! emoticon smile

Ploaia si noi

Septembrie si ploua. Cand ploua haosul pune stapanire pe Bucuresti. Parca suntem mai multi atunci cand ploua. Sau tocmai in acele zile cu ploaie toata lumea are mai multa treaba?!? Asa ca... blocaje in traficul de suprafata dar si la metrou e f aglomerat. Accesoriu obligatoriu azi, este umbrela. Problema e ca unii dupa ce inchid umbrela nu stiu ce sa faca cu ea. Si uite asa in aceasta dimineata am avut un nou episod amuzant, unde altundeva decat la metrou.
Faza unu: vii cu umbrela uda de afara, o strangi si o lasi sa se scurga pe picioarele celorlalti calatori
Faza doi: incepi sa zgandari butonul umbrelei cu deschidere automata. La un moment dat ea se deschide si loveste tot ce ii sta in cale. Azi o tanti mai in varsta a avut ghinion...domnisoara care s-a jucat cu butonul a "impuscat-o"
Faza trei: iti uiti umbrela in metrou si iti dai seama cand deja ai coborat si metroul si-a inchis usile in urma ta
Pe langa toate astea am stat tot drumul langa o mamaie cu multe papornite depozitate la picioarele ei dar si a vecinilor si cu Biblia in brate, citind-o probabil a mia oara. Ce mi-a atras atentia a fost ca tot drumul a facut semnul crucii. Mult nu mai aveam sa incep si eu.
Ajung la Victoriei, urc si cand mai aveam cateva trepte, un val mare de apa se revarsa peste toti cei care eram pe scara. O masina trecuse in mare viteza pe langa iesirea de la metrou si balta de pe carosabil s-a imprastiat peste noi astia cu sau fara umbrele. Cate injuraturi am auzit in 30 de secunde...eheeee!
E super misto in Bucuresti cand ploua.
S-au inchis si azi usile! Urmeaza statia Weekend cu peronul pe unde vrea fiecare!

Intre doua anotimpuri

Inca la granita dintre vara si toamna. Asteptam decizia finala a vremii. Pana atunci ne imbracam, ne dezbracam, punem jacheta, scoatem jacheta, punem ciorapeii, scoatem ciorapeii...si restul povestii e deja stiut de toata lumea.
Ma lovesc de vreo 3 zile de doua domnisorele care la cafeaua bauta in metrou isi povestesc tot felul de aventuri amoroase. Azi una din ele citea cu voce tare mesajul primit se pare de la un anonim. Binenteles ca ea era foarte revoltata, mai ales ca mesajul a venit in miez de noapte cand dumneai dormea iar telefonul zbarnaia. Cealalata cerea detalii suplimentare si venea cu concluzii inteligente si parca o rodea invidia ca ea nu primeste mesaje de amor nici macar de la necunoscuti.
In statie la Eroilor un nene cu fisa medicala in mana anunta urland cat il tineau puterile, sosirea trenului de Dristor2. ....e adevarat ca au mai trecut vreo 3 minute pana a aparut si trenul dar probabil omul care tocmai ce fugise de la vreun ospiciu, a vrut sa dea trezirea celor ce asteptau prea linistiti pe peron. Si a reusit. Doamna de langa el s-a speriat asa tare ca era sa isi scape telefonul din mana ... iar un pusti aflat si el in apropiere a facut o miscare de aparare si s-a dat trei pasi mai in spate.
Dom'le e plina lumea de ciudati si ce ma ingrijoreaza ca e o boala care se ia.
Hai ca se inchid si azi usile ...urmeaza: another day in paradise!
P.S. nu uitati sa zambiti si sa iubiti!

Septembrie ...vara

Septembrie ... vara. O vara careia nici prin cap nu-i trece sa ne paraseasca. E cald. Lumea de abia se pune in miscare. Si metroul meu la fel. Sincer, nici eu nu vreau sa ma grabesc dar ma mustra constiinta. 
Ajunge trenul in statie, se deschid usile. Sprijinit de bara din stanga un tip cu spatele la usa. De bara din dreapta un alt tip in aceasi pozitie. Nu, sa nu aveti impresia ca s-au gandit sa se miste din acele pozitii si sa lase lumea sa intre in metrou. Reusesc sa ma strecor printre cei doi, care parca stateau de straja la portile castelului. Imi gasesc un loc langa o domnisoara cam adormita. Intr-o mana tine un pahar cu cafea, in cealalta telefonul. Scrie de zor mesaje. Paharul cu cafea incepe sa se aplece. Ea scrie mesaje in continuare. Paharul e din ce in ce mai aplecat. Eu nu ma pot uita in alta parte. Am asa o presimtire...ca se... na ca s-a varsat! Domnisoara sare ca arsa si isi scapa si telefonul ...la mine in brate. Eu sunt fericita ca nu am fost pe directia cafelei si m-am ales doar cu telefonul. Si uite asa domnisoara s-a trezit la realitate.
Aproape in fiecare dimineata cineva isi ia micul dejun in metrou. Ba o cafeluta cu un covrigel, ba o placinta cu arome de tot felul, ba un sandwich cu salamuri usturoiate, de am senzatia uneori ca parca suntem intr-o excursie cu trenul. E normal sa ti se faca foame. E normal sa mananci. Dar zau ca mi se pare aiurea ca intr-un mijloc de transport aglomerat, tu sa mananci in nasul celorlalti, cu toate aromele posibile si sa mai si plescai. Mai ramane sa ne scobim intre dinti sau ... ok nu e cazul sa mai dezvolt ideea.
Hai ca se inchid usile si ne prinde weekend-ul plescaind emoticon wink
Seara frumoasa sa aveti! emoticon kiss

Jurnal de tren

Dorul de munte, ne-a determinat sa fugim cateva ore la Sinaia. Cea mai rapida si comoda cale este sa te urci in tren si in aproximativ o ora si jumatate, ajungi la destinatie fara stress. Ba chiar e amuzant. Spre exemplu fazele cand iti cauti vagonul si intrebi un mecanic pe peron cam pe unde ar fi iar el foarte concentrat la ciocaneala si verificarea rotilor iti raspunde: nooooo...mai cautati! :)))
Dupa ce gasesti vagonul, cauti locul. Si cand in sfarsit ajungi la locul scris pe bilet, acesta este ocupat. Pentru a lamuri situatia scoti biletul ...confrunti cu ocupantul locului si daca totul e limpede, se fac permutarile si toata lumea e fericita. Noi am lamurit repede problema. Dar ma uitam la o domnisoara cu o mutrita cam aeriana care in loc sa isi caute locul, a preferat sa se aseze la intamplare si a fost mutata de vreo 3 ori, evident fara sa comenteze prea mult dar deranjand pe toti din jur.
Vis a vis de mine sta un tanar, slabanog, cu jacheta din piele si niste ochelari de soare cu lentile de culoare albastru sidefat. Pentru ca nu i se vad ochii prin lentile, am senzatia ca imi urmareste orice miscare, dar de fapt el cred ca doarme de mult.
Vine controlorul de bilete. E o ea. O tanti patrata, care de abia se strecoara pe culoarul dintre scaune. Si are o voce ...ca o trompetica. Dorind sa fie amuzanta baga texte cand se intalneste cu niste studenti: ai restante? Si ce nota vrei ca sa te trec? Un 10 ?!? Bine ...fie! Faza nu am vazut-o dar am auzit-o si ma gandesc ca acest text subtil a determinat grupul de studenti sa scoata o mica taxa pentru a ...trece "examenele".
Tanti trompetica descopera mai apoi o fetita cu ochelari care citea o carte de povesti: vaaai dar ce avem noi aici?!? Fetita zambeste. Tu sigur nu ai bilet! Ba da! ...are tati!....se ratoieste fetita!
Apare un ospatar de la vagonul restaurant....cafele? rogodele?
Ce mai vreti...avem tot confortul! Si entertainment si miziliculdedimineata...sa tot calatoresti cu trenul! emoticon wink
Nu prea avem gari frumoase. Dar avem o tara minunata. Gata ...se vad muntii! V-am pupat!

Motivationale

Dorintele se implinesc! Ati vrut 16 grade? Ati vrut ploaie? Ati vrut sa va inveliti iar cu paturica? Ei bine...luati de va saturati! E inca August, a 20-a zi a lunii August si noi ne imbracam deja in haine de Octombrie.
Nu ma plang, vi se pare. :)) oricum eram nerabdatoare sa port jacheta pe care am achizitionat-o in vacanta. 
Spre surprinderea mea in metrou este destul de liber. Ma asez confortabil. O descopar langa mine pe tipa cu cartonasele cu citate motivationale. Ia fiecare cartonas, il freaca de pantalon, il citeste si il pune inapoi in teanc. Ma uit cu coada ochiului si nu stiu daca sa ma amuz sau sa imi fac cruce. Toti avem nevoie uneori de ceva care sa ne motiveze, dar sa ajungi sa iti dai pasente cu cartonase pe care sunt tiparite citate motivationale...deja mi se pare exagerat. Nu mai bine iti zambesti in oglinda dimineata si iti spui ca totul va fi bine?
Si tot incercand sa ma gandesc ce ii determina pe oameni sa caute astfel de stimulente, ma trezesc cu o matahala de om ca se aseaza peste mine. Un tip cu ochelari, geanta de laptop si rucsac in spinare a vrut sa se aseze pe scaunul de langa mine, care tocmai s-a eliberat. Isi cere scuze si se aseaza. Mai imi da vreo doua coate de control, isi cere iar scuze. Ma uit la el si ...zic sa zambesc. Se linisteste pret de 3 minute. Ii suna telefonul care era in buzunarul de la pantalon. Si pana se scotoceste mai primesc niste coate. Dom'le una cu motivationale si unul agitat ...iete ce noroc pe mine! :)))
Si afara ploua...ploua si e trecut de ora noua.
Hai ca se inchid usile! Sa aveti zi dupa placul vostru si nu uitati sa zambiti!

16 grade

Jurnal de metrou
Daca saptamana de lucru ar incepe Marti si s-ar termina Miercuri...ei fie Joi, nu cred ca s-ar supara nimeni ...cel putin pe perioada verii. Lumea nu are chef de munca vara. Si de ce ar avea?!? Marea, muntele trimit invitatii pe facebook, de dimineata pana seara. Cat sa zici...nu multumesc! ? emoticon smile Weekend-urile sunt prea scurte si lenea ne cuprinde pe toti rau de tot.

Dupa o zi de Luni in care nici ploaia nu a vrut sa ne deranjeze, a venit Marti cu putin haos, iar Miercuri ... a adus deja toamna. Am trecut de la 35-37 de grade, la 16. Incep sa scotocesc dupa jacheta, pantaloni, pantofi, poate chiar o esarfa. Bun, deci trecem la tinuta de toamna 2015.
Pornesc spre metrou. Pe bancutele de pe aleea cu castani, e liniste. Nu tu un mos...o baba.
Soseste metroul. Aglomeratie. E bine, ne tinem de cald.

Toata lumea este pe pozitii, cu telefoanele in maini, facand echilibristica la fiecare curba sau frana. Mai stiti desenul acela cu evolutia omului ? ... la inceput mai taras, mai in patru labe, ajungem bipezi si drepti ca brazi. Urmatoarea faza ar fi cu omul cocosat si nu de batranete sau de griji, ci a celui cu capul plecat...in principiu datorita smartphone-ului. Suntem ca niste bastonase. emoticon smile

In fata mea doi tineri. Ea il gadi gadi pe el de degetele. Se lipeste toata de el. El ii raspunde din cand in cand cu un sarut dar dupa ce analizeaza toate celelalte exemplare feminine din jurul lui. Ce dragut! Parca ar vrea sa se convinga ca cea de langa el a fost cea mai buna alegere. Oare? emoticon smile
Chiar asa, oare unii isi dau seama vreodata daca au facut alegerea potrivita?
Atentie se inchid usile! Sa va fie ziua asa cum o doriti! ...dar sa fie si cu zambete! emoticon kiss

emoticon kiss

De mere

Jurnal de metrou
Miercuri. Suntem la mijlocul saptamanii. Unii deja si-au consumat bateriile si acum sunt in asteptarea weekendului si fac totul cu o mare lene. Caldura are si ea vina ei.
La miziliculdedimineata, surpriza! Doamna zambareata nu era. In locul ei o blonda cu bonetica pe cap ma ia la intrebari: 
- Ce va dau? 
- O cafea si un strudel cu mere! 
-N-am! 
- Ce nu aveti? 
-Pai ce ati intrebat.
- Dar n-am intrebat nimic; v-am cerut o cafea si un strudel.
- De care?
-De care, ce?
- De care cafea?
-Simpla. Si un strudel...de care aveti.
- Pai de care vreti?
- Cu mere
- N-am decat cu branza.
- Dar cu mere ce aveti?
- Fundite!
- Bine dati-mi o fundita...cu mere!
Sa va spun ce coada se facuse in urma mea?!?
:))))))) mai tata! Asa dialog de dimineata ori te omoara, ori te bine dispune.
E Miercuri. E cald. E lene mare. Azi nu gandim! Cum de ce? De mere! :))
Atentie se inchid usile! Seara cu zambete si racoare sa aveti! 

Gentleman modern

Jurnal de metrou
Pornim din nou motoarele. Apasam un pic pedala de acceleratie si demaram incetisor. E calea cea mai buna pentru a ajunge cu bine la destinatie. 
O iau si eu incetisor spre treburile mele, cu gandul ca va fi o zi perfecta si nimic nu imi va deranja buna dispozitie. Dupa ce ieri m-am minunat, pe buna dreptate, ca in metrou un domn mi-a oferit scaunul fara vreun motiv anume, azi totul a reintrat in normal. Cei ca domnul de ieri, sunt piese rare. Vad zilnic atata mitocanie si indiferenta, incat ma ia cu fiori pe sira spinarii. Cucerirea unei femei se abordeaza astazi cu alte tehnici. Nu mai traim acele vremuri cand domnii isi scoteau palaria in fata unei doamne ( acum e desuet ... palaria nu mai e la moda). Nu se mai ofera acele buchete mari de flori, insotite de biletele de amor, de apreciere, de poezii ( cica bugetul sau timpul nu mai permite ). Cuvintele nu mai au gingasie. Acum daca o femeie se impiedica, exista sansa minima sa ii sara un cavaler in ajutor sau sa gaseasca in preajma o trupa de "masculi" care sa strige dupa ea cu minunatele apelative: papusa, printeso, fa impiedecato, dupa care rad zgomotos in cor.
Ce-i drept nici femeile nu mai sunt ca pe vremea bunicii. Femeia de azi se doreste puternica, sofisticata si atotstiutoare. Multe dintre femei uita sa fie gratioase, gingase, intr-un cuvant uita sa fie femei. Deci, pana la urma cine greseste? Hmmm...
Si cum va spuneam azi am revenit la normal. Un individ pe care eu il banui de misoginism, in fiecare dimineata, se arunca ca boul cu coarnele inainte sa prinda loc pe scaun. Se uita stand pe scaun dupa toate fustele care ii trec prin fata ochilor, iar cand e sa fie cavaler se face ca nu vede nimic. Cand se apropia trenul de Piata Victoriei, ma ridic de pe scaun, ma tin de bara pentru orice eventualitate. Langa mine Mr. Misonesiboulus. Opreste metroul si cand sa inaintez, simt ca dumnealui se grabeste si cu un cot vrea sa ma impinga mai incolo. Zau? Ei bine ...sa moara Bibi daca te las...si cotul meu s-a intersectat gratios cu mutra lui. 
Dar vaaaai ....mi-am cerut scuze tot gratios...si l-am lasat sa ma admire din ....
Hai ca se inchid usile! Seara minunata sa aveti! 

Haos cu turisti

Jurnal de metrou
E Vineri ! E ziua in care ... toata lumea capata chef de viata! 
Ma rog...mai putin tanti care sta langa mine. E botoasa. Din cand in cand se uita la ce scriu si banuiesc ca sta prost cu vederea.. isi lungeste gatul, se incrunta si devine botoasa. Madam, stai sa termin de scris si iti pun tableta sub nas! Bai nene, unii pur si simplu trebuie sa stie tot ce face vecinul. In fine... cred ca asta e menirea lor. :) Ajung la Eroilor, astept pe peron, cuminte sa apara monstru din tunel si cand colo o trupa de turisti invadeaza peronul. Geamantane, genti, papornite, lume vesela si galagioasa, toate imi aduc aminte de anii de liceu, cand plecam in excursii. Parca nu mai conta nimeni pe lumea asta. Eram noi si veselia debordanta. Pentru cateva ore uitam de cicaleala parintilor, de lectii, de orice nu ne placea. Dar sa revin la peronul de la Eroilor...
Vine si metroul. Lumea se grupeaza. Se deschid usile de la metrou. Momentul seamana cu apocalipsa in stil balcanic. Buluceala mai mare nici ca am vazut. Parca erau la concurs, cine prinde mai repede un loc pe scaun. Toate bagajele erau trase, impinse, zburate, trantite. Tipau unii la altii, care si cum sa se organizeze. Si cand se anunta -atentie se inchid usile...si credeam ca totul se calmeaza, un bulache isi da seama ca nu a luat metroul care trebuie si incepe sa se agite printre papornite. Dupa cateva secunde se potoleste si ramane priponit de bara, cu o fata care cersea mila. M-a cuprins si pe mine agitatia...si incep sa ma uit daca am luat si eu trenul potrivit. :)))) mai nene! Astia mi-au dereglat feng shuiul! Hai gata ... zic sa ne calmam!
Observ o tanti ...cam 60 de ani...dolofana...cu tricou roz ...very mulat ...si pe care scrie La vie e belle! Dom'le are dreptate! Viata e roz...e frumoasa....indiferent de ce scrie la horoscop sau pe tricou.
Atentie se inchid usile! Zambiti, iubiti si mai dati-le in colo de probleme, de kilograme in plus sau in minus, de fire de par alb sau ce altceva va mai streseaza.
Weekend excelent sa aveti! 

Intre vis si realitate

Jurnal de metrou
Ce faci cand felinarul din coltul strazii iti lumineaza noapte de noapte chipul visator? Sa nu-mi spuneti ca am nevoie de jaluzele sau draperii...pentru ca am. E vara e cald, deci dormim cu geamul deschis. Lumina imi bate direct in ochi. Afara fulgera, tuna si ploua. Si tot uitandu-ma la felinar, incercand sa-mi astampar dorinta de a arunca cu un bolovan in el, adorm. Din aceasta combinatie a aparut si visul meu... lumina felinarului de fapt era soarele si eu eram pe o plaja cu palmieri...si valurile marii mangaiau nisipul. Si uite cum din ceva care ma enerva, am ajuns sa visez frumos. Dar cum tot ce e frumos dureaza putin, lumina s-a stins, ceasul a sunat, iar eu imi incep ziua putin dezamagita. Dar totusi zambesc. Au disparut toate exact ca duhul din lampa lui Aladin. A facut ...puuuf si au disparut! Dar diseara iar se aprinde becul! Ha!
Sunt in drum spre serviciu. Metroul e plin. La 8 dimineata toti suntem inca intre vis si realitate. Unii morocanosi, altii nepasatori, altii ...
O noua zi, noi provocari! Hai sa ne fie ziua frumoasa!

Zambim sau mancam lamai?

Jurnal de metrou
Incep sa cred ca se dau lamai pe gratis! altfel cum sa imi explic atatea mutre acre pe care le vad de azi dimineata. Inteleg ca suntem cu canicula pe noi, ca toti am vrea sa fim in varf de munte sau pe un iaht, dar daca stam mofluzi tot nu ajungem unde visam. Am zambit azi si motanului din dotare, desi nu stiu daca lui chiar ii pasa. Am zambit cand am alergat dupa metrou si el mi-a facut in ciuda si mi-a inchis usa in nas. Am zambit bebelusului somnoros langa care am stat de dimineata si mi-a zambind si el. Vanzatoarea de la mizilicul de dimineata a inceput sa imi zambeasca. Deja avem o "relatie" prietenoasa ...doar ne vedem aproape in fiecare zi. Am zambit sorbind din cafea si multumind in gand celui care a inventat aceasta licoare minunata. Ok...recunosc m-am acrit si eu la mutra cateva secunde, cand un tanar inalt ca bradul venea din sens opus, pe partea mea de drum si desi m-a vazut nu a vrut sa se dea la o parte ...de a trebuit sa pun o frana brusca ca sa nu ma ciocnesc de el. Gaga fraier care are senzatia ca genul asta de atitudine o sa rupa gura targului.
Si am zambit si cand doamna de la banca mi-a spus ca azi sunt foarte sexi :D :)))
Aaaaa si am zambit cand in farmacie am stat la o coada de vreo 15 minute dar in fata mea era o mama cu un nou nascut pe care il alapta.
Si da am zambit cand am primit un mesaj azi de la o persoana pe care nu o cunosc, dar mi-a multumit pentru bancurile postate si pentru ca o relaxeaza dupa o zi grea.
Viata nu e roz bombon, nici a mea si nici a voastra dar atunci cand zambim devenim mai frumosi si mai optimisti. Ce ziceti? Incercati si voi?
Atentie se inchid usile! Seara minunata sa aveti! ... cu zambete si multa relaxare! :)

Village peoples

Jurnal de metrou
In linistea diminetii o alarma pitzigaiata se aude de vreo 10 minute si nici nu pare sa o consoleze cineva. Vrabiile au inceput si ele sa se agite. Vecinii au inceput sa se certe in fata blocului dar alarma plange in continuare. Imi pun castile in urechi si plec spre serviciu. In metrou dau peste un grup ce imi aduce aminte de trupa Village Peoples. Doar ca aici avem asa: un rocker, un calugar, un columbofil si un cocalar. Imi vin in minte tot felul de melodii care li s-ar potrivi...si incerc sa le pun cap la cap. Thunderstruck, Ave Maria, Paloma blanca si Of viata mea...ce nebunie ar iesi :))
Si totusi nu stiu de ce ma astept sa se ridice toti patru si sa inceapa sa danseze pe melodia YMCA. Rockerul este un dolofan care ocupa un scaun si jumatate, calugarul e slabanog si cu o figura pierduta, columbofilul priveste spre cusca plina cu porumbei, incercand sa-i linisteasca ...cat despre cocalar ... maieu cu muschii la vedere si ceas sclipicios si cu mintea la dusmanii lui.
Atentie se inchid usile! Hai sa ne fie ziua mirobolanta! ;)

Jurnal de metrou

Azi noapte in Bucuresti a plouat preferential. Banuiesc ca cei din Vest nu au facut incantatiile potrivite, pentru ca nu au primit decat ...amagire. Mai incercam in seara asta, poate avem mai multe sanse. 
Oricum un pic de racoare a adus noaptea trecuta si ne-am mai inviorat. 
In metrou gasesc doi pusti de 2-3 ani, asezati in genunchi cu fata la geam. Sunt fascinati de ...intunericul tunelului. Iar dialogul lor e bombon.
- Uaaaaaa ce intuneric e!
- Uite o luminita....inca una...
- Mamaaaa! Da' de tze nu sunt case aitzi?
- Chiar! Mamaaaa! De ce?
- Da' cu masina de tze nu merge nimeni pe aitzi?
Mama zambeste. Oricum n-are loc sa raspunda. Cei doi au o avalansa de intrebari.
Apare o doamna mai in varsta, cu un buchet mare de busuioc. Parfumul invaluie brusc tot vagonul. Copiii intorc capul si cerceteaza in jur. Cel mic spune: miroase ca la Buni acasa!
Ha! Imi vine sa il pup! Si la bunica mea mirosea a busuioc ... si ma bucur ca mi-a adus aminte de ea.
Atentie se inchid usile! Urmeaza weekend-ul. Sa fie cu racoare, zambete si multa relaxare!

Caldura mare monser!

Dupa o noapte in care doar ventilatoarele si aparatele de aer conditionat s-au auzit, m-am trezit mai obosita si lipsita de chef. Caldura mare! Mi-am facut curaj si am iesit din casa din nou, sa infrunt lunga vara fierbinte. Copiii vecinilor au gasit solutia...pistoalele cu apa! Veselia lor e molipsitoare. Parca iti vine sa intri in joaca lor...sa te zbengui...sa razi cu gura pana la urechi.
Tinuta vestimentara pe care o abordeaza unii oameni in asemenea zile caniculare ma fac sa imi dau seama inca o data ca fiecare simtim si traim foarte diferit. Dar chiar sa porti colanti negri si bocanci ? Mai repede ii inteleg pe cei care umbla mai dezbracati decat rostul bocancilor pe timp de vara in oras. O doamna se chinuie rau cu palaria pe cap. Are boruri mari si se loveste de toti si de toate. E foarte frumoasa dar in metroul aglomerat devine o problema.
Mai arunc o privire in jurul meu si zaresc o tipa inalta. Foarte inalta. Cam 1,80 m. Coafura ciufulita in mod intentionat ii adauga inca vreo 20 cm. Stand langa ea, am senzatia ca sunt din tara lui Guliver.
Se apropie statia unde trebuie sa cobor. Ma ridic de pe scaun si intind mana sa ma prind de bara. Brusc apara o mana de barbat in fata ochilor mei. Pe fiecare falanga avea tatuata o litera. Citesc: G I G I :))))) Ce ar mai fi de comentat? Si-a tatuat sa nu uite cum il cheama? Sau ... ?
Atentie se inchid usile! Caldura ramane cu noi! Seara linistita sa avem!

Jurnal de metrou

Aproape de statia de metrou pe aleea cu multi castani si bancute, pensionarii stau dimineata pe racoare, la povesti. Citesc ziarul si comenteaza stirile. In dimineata asta unul din mosi citea cu voce tare horoscopul....dar nu suficient de tare pentru unul din ei. 
- Ce zice ? 
- Zice ca o sa te indragostesti! 
- O sa ma regasesc???
- O sa te indragostesti Costele!!!!
- Hahahahaha! Iar? 
Nu stiu ce ii pregatesc astrele lui nea Costel dar se pare ca dragostea nu tine cont de varsta ;)
Zi minunata sa aveti!

Jurnal de metrou

Jurnal de metrou
E Luni. E cald. Totul parca este amortit. Nici pasarile nu canta. Nici frunza nu misca. 
Asta iarna visam la vara. Acum visam la un pic de iarna. Asa suntem noi oamenii ...vesnic nemultumiti. 
Despre asta e vorba ...despre nemultumirile care ne mananca viata. Cand suntem iubiti ...cica nu e cum vrem noi, cand nu suntem iubiti...cica n-avem noroc. Cand avem serviciu suntem stresati...cand nu avem... tot la fel.
Daca ai masina esti nemultumit ca e traficul aglomerat, ca strazile sunt neasfaltate, ca service-ul si asigurarile te storc de ultimul leut care miorlaie prin buzunare. Daca circuli cu mijloacele de transport in comun, trebuie sa suporti aglomeratia, caldura sau frigul, mitocania unor personaje care se cred ombelico del mondo. Daca ai bicicleta vrei sa ai soseaua ta, sa nu te dea vreun descreierat cu rotile in sus. Daca esti pieton vrei strazi curate si fara masini parcate pe trotuare. Dar daca toate acestea sunt altfel decat le dorim tocmai si din vina noastra?!? Nu ...azi nu sunt nostima, stiu. Si mai stiu ca noi toti ne dorim o schimbare, dar prea putin facem. Vremea nu o putem schimba...suntem la cheremul ei. Dar cu restul ce facem? Sau mai bine urmam sloganul ...las-o asa ca merge si asa?!?
Viata e frumoasa. Are si bune si rele. Si zic ca nu ar strica sa ne aducem aminte sa ne bucuram si de vara, (o sa ne fie dor de ea la iarna)...si de iubirea care ni se ofera, chiar si in doze mici ...si de vuietul orasului pentru ca asta inseamna viata.
Seara minunata sa aveti!

Jurnal de metrou

Dimineata a inceput cu pisici. Motanul din dotare se inghesuia dis de dimineata in paturica mea...si tot incercand sa isi faca loc m-a trezit. M-am uitat la el. Asa o mutrita poti sa o refuzi? Cand m-am dus sa pregatesc cafeaua, se aude afara stapana lui Motanel. Ca de obicei ma pufneste rasul, pentru ca in linistea cartierului, vocea ei pitigaiata trezeste si iarba. Ajung la metrou ...pierd metroul. Imi fac de lucru si scanez un pic si eu lumea din jur. Cam liniste, cam prea putina lume. Se simte aer de vacanta. Totusi regasesc cateva personaje care ma amuza si intriga in acelasi timp. Domnul Val Vartej spre exemplu...la fel de repezit si lipsit de maniere. Intra ca berbecul si nu-l intereseaza daca sunt persoane in varsta, femei gravide sau copii, el sa prinda loc pentru ca altfel nu poate butona telefonul. E genul acela de om agitat si flegmatic pentru care nu conteaza decat propria persoana. Ca sa nu va spun ca era destul de gol trenul...deci si multe locuri libere dar tot ca berbecul s-a avantat. M-am asezat si observ langa mine un domn mai in varsta cu servieta pe genunchi ce dezleaga integrame. Este asa de concentrat parca isi scrie teza de doctorat. Incerc sa nu ma misc prea mult de frica sa nu ii stric feng-shui-ul . Dar in dreapta mea se aseaza o tantica lata rau in umeri, cu palarie de soare si cam botoasa. E clar ca nu incape doar pe scaunul ei, drept pentru care ma simt un pic cam presata...chiar prea presata. Ma uit la ea si ea imi arunca o mutra botoasa. Ii zambesc ...ea se botoseste. Hai las-o ca incepe acusi sa macane!
Atentie se deschid usile! ...spre o noua saptamana.
Sa fie buna zic! Si va rog eu, nu stati botosi, viata e frumoasa! :)

Jurnal de metrou ...Dupa vacanta!

Mi-era un pic dor de metroul bucurestean, dar numai un pic. Doua saptamani am bantuit pe meleaguri spaniole. Am adunat imagini si amintiri. Am trait la maxim fiecare clipa de vacanta. Dar acum gata, inapoi la treaba! 
Ma simt putin ciudat. Lumea in jurul meu e foarte alba in comparatie cu mine. 
Vorba lui fii-miu ... mama, ai cam exagerat anul acesta cu bronzatul! :))) Recunosc, am vrut sa iau tot soarele Mediteranei cu mine. In mica parte am reusit. E nostima reactia celor din jur, se uita la mine, apoi la ei. Promit sa fie penultima oara cand ma bronzez asa.
Intalnirea cu persoanele pe care le vad aproape zilnic la/in metrou a fost amuzanta. Doamna care citeste Libertatea mi-a zambit si parca ar fi vrut sa imi dea binete...sa ma intrebe pe unde am umblat doua saptamani...sau poate e doar scenariul meu. Pe scaunul din fata mea sta domnita cocheta dar pufoasa si care mereu sta cracanata. Ea m-a scanat. Pe alt scaun doamna cu salul pe cap, pentru a se proteja de curent si cu mutra ei acra, imi arunca o privire taioasa.
Dom'le hai ca mi-a fost dor de voi. Chiar si de cei care se arunca ca berbecii inainte pentru a ocupa locuri. Chiar si de cei care stau in usa metroului si atunci cand lumea coboara sau urca in metrou. Chiar si de cei de la paza si ordine care taie frunze la caini sau se uita dupa gagici ;) .
Bun ...deci am revenit ...sa reinceapa aventura subterana :))) sunt cu bateriile incarcate si nervii relaxati!
Seara magica sa aveti! 

Jurnal de metrou la sfarsit de sezon :) in curand vine vacanta! 
Pe la inceputul acestui an, am inceput sa scriu despre ceea ce vad zilnic in jurul meu. Experienta pe care o am in fiecare zi in calatoria cu metroul poate fi banala dar si foarte amuzanta sau ...uneori socanta. In fiecare zi am privit oamenii din jurul meu, am adunat ganduri, am carcotit, am zambit. E un amalgam de stari care m-au incercat. Nu reusesc mereu sa cuprind tabloul complet. Lumea este in miscare continua. Dar uneori "fotografiez" ceea ce imi atrage mai mult atentia. Sunt oameni care stiu sa fie frumosi si la prima ora dar si dupa o zi istovitoare de munca. Altii sunt aerieni si nepasatori. Iar in categoria care trece detasat pe locul I ...sunt cei care reusesc sa faca orice sa iti puna si ultima picatura de rabdare la incercare.
V-am spus mereu ca e interesant sa ai timp sa observi lumea din jurul tau desi ajungi in anumite momente sa te intrebi daca si cine mai e normal, tu sau ei? Cand ai langa tine cate un personaj pasionat de convorbiri telefonice si mai sta prost si cu auzul, cum sa te faci ca nu-l remarci? Cand ai langa tine un personaj pe care l-ai putea confunda usor cu o meduza, cum sa nu-l remarci? Cand ai langa tine un personaj care miroase ca depozitul de ceapa si cartofi la un loc....poti sa te faci ca ploua? Ei ... ai putea, dar trebuie sa fii stana de piatra :))
Azi in fata mea "trona" un tip imbracat cu un tricou pe care avea imprimat personajul de desene animate... Garfield. E motanul acela portocaliu, gras si lenes. Tipul asta semana perfect cu Garfield. Cam blonziu, cam durduliu si cu o mutra care parca era facuta sa cerseasca....mancare. Eram pe cale sa ii spun cat de bine i se potriveste tricoul ....dar am ajuns la Eroilor si a scapat omul necomplimentat :D
Mai tineti minte discutia despre fetele cu sprancene mirate ?!? Ei o duduie "mirata" era sa ma dea cu rotile in sus. Astept cuminte sa se deschida usile si cand sa fac pasul, domnisoara cu pricina apare de niciunde ... ma impinge intr-o parte si se repede la un scaun liber. Ma uit la ea ... si ... ma pufneste rasul. Sprancenele erau din alt film :)))) zau! Saraca, era asa...mirata! Sprancenele erau conturate puternic...in spre mijlocul fruntii.
Gata! Pun punct momentan carcotelilor mele.
Atentie se inchid usile! Urmeaza vacanta !

Jurnal de metrou
Dupa ploaia de aseara, parfumul teilor era si mai puternic in zorii zilei. Pescarusii in zborul lor nebun scot niste sunete atat de nostime, parca rad. Sunt deasupra mea si le simt privirea agera in crestetul capului. Uneori cand ii vad parca ma astept la un atac ca cel din filmul lui Hitchcock "Pasarile" . Cred ca e genul de film pe care daca il vezi in copilarie...te marcheaza. Si nu l-am vazut doar o data...
Ma uitam azi la domnisoarele care poarta rochii foarte scurte...unele stiu sa le poarte si sa se faca admirate, altele ...o adevarata tragedie. Pai sa ne intelegem, cand porti o fusta scurta, ori iti alegi chilotii potriviti, ori mai bine ... stiu ce o sa spuneti....mai bine fara :))) Sa revenim...deci ai fusta scurta... te gandesti ca e posibil sa se vada ...din pura intamplare si chilotii. Pai nu alegi si tu ceva mai sexy sau macar ceva neutru? ...dar mai draga care esti pe persoana fizica ...chiloti de mama mare si cu imprimeu de magazin universal? Pacat de deranj!
Si va rog sa ma credeti ca nu m-am uitat intentionat, a dat cu imprimeul in mine :))) m-a lovit ...cu culoare, model si elasticul fosforescent. Noroc ca am avut azi alte momente frumoase care au spalat imaginea acea de ... cosmar.
M-a bucurat enorm azi dialogul avut cu Domnita Constantiniu, sotia lui Cornel Constantiniu dar si vizita surpriza a unei prietene dragi ...se stie ea care ;)
Atentie se inchid usile! O seara cu zambete, iubire si liniste sa aveti ! :*

Ca in filme ? :)

Jurnal de metrou
O dimineata in care motanul nu ti se impleticeste in picioare, nu poate fi perfecta. O dimineata in care bucataria nu miroase a cafea, nu poate fi perfecta. O dimineata in care nu iti saruti persoana iubita, nu poate fi perfecta. Iar o dimineata in care observi lumea din jurul tau ... poate sa iti aduca zambetul pe buze. 
Ora 8,30. Metroul a intarziat un pic iar peronul este camaglomerat. Forfota mare, oameni adormiti sau preocupati. Eu pentru ca mi-am inceput ziua perfect, sunt foarte increzatoare, zambitoare si muzica pe care o ascult in casti imi da multa energie. Asa ca am toate sansele sa am o zi perfecta. Sunt convinsa!
Va aduceti aminte de filmele acelea americane, in care ea coboara elegant pe o scara? Incet, tacticos, cu privirea inainte, zambitoare, imbracata impecabil si la fiecare treapta coborata, varful pantofului luceste in lumina lunii sau a reflectorului si toata lumea priveste inmarmurita faptura diafana care se apropie de ei. V-a placut? Am ceva similar azi pentru jurnal. Se ia prima parte a scenariului si se adauga: actiunea se intampla la metrou, doamna nu e chiar in haine de gala, iar lumina lunii se inlocuieste cu neoanele obosite de la Metro...rex. Se mai adauga un personaj, un pusti grabit cu rucsacul flendarind, cu ochelari de soare care coboara in mare graba cu picioarele aruncate in toate directiile. Doamna mai are doua trepte si ... se trezeste cu rucsacul peste picioare in dreptul genunchilor. Brusc i se flexeaza picioarele si saraca era aproape sa cada pe scari. Din linistea care invaluia peronul se aude o injuratura ca la usa cortului. Doamna s-a transformat in zgripturoaica si din filmul american cu printesa, am nimerit intr-un film romanesc. Nemultumirea i-am inteles-o dar putea sa il dojeneasca mai elegant. The End!
Atentie se inchid usile! Zambiti! Iubiti! Sa aveti o zi minunata! :*

Smile

Scurt jurnal de metrou 
Dupa o zi ca cea de azi as vrea sa fug in lume sau sa ma mut pe Marte. Dar constiinta...nu si nu! Important este ca a trecut si nici un animal nu a fost vatamat. 
Din nou metroul imi da posibilitatea sa ma relaxez cele aprox. 40 minute, pe drumul spre casa, scriind aceste randuri. 
Un pusti de vreo 15-16 ani, cred cu ceva probleme de sanatate, se uita fix la mine. M-am uitat din greseala si eu la el. Mi-a zambit. A facut doi pasi si s-a intors iar spre mine...mi-a zambit. Alti doi pasi aceasi figura. Am inteles, ne jucam. Tocmai pe mine m-a gasit? Ok ...i-am zambit si eu! Doamne ce bucurie pe el! Zambetul meu l-a facut fericit?!?
Nu vreau sa dezvolt acest dialog zambaret dar recunosc ca si mie mi-a facut bine joaca asta.
Atentie se inchid usile! Zambiti! Iubiti! O seara minunata sa aveti!

Ochelari de soare si fusta clos

Jurnal de metrou
Nici nu a inceput bine vara...si hop si canicula! Vine o lunga vara fierbinte, cu multe carcoteli.
Sa intri la metrou cu ochelarii de soare pe nas e ca si cand te-ai juca de-a baba oarba ...dar e cool. Ce daca nu vezi mai nimic, mai calci pe unul, altul, pe picioare, mai te impiedici, mai dai cu stangu' in dreptu' si mergi inainte. 
Dar tipa pe care o am eu in fata, merita un premiu azi. Poarta o fusta clos scurta ...scurta, cu bretele si se bataie ca o scolarita. Are ochelarii de soare, telefonul intr-o manuta si cum se flendarea ea asa mandra...soseste trenul in statie. Dumneai face o pirueta....fusta se ridica si......isi da cu stangul in dreptul de era sa vina in cap. Daca se limita la spectacolul a la Moulin VAJ ...eeeeei era cu totul altceva. Barbatii ar fi admirat-o iar doamnele ar fi turbat de invidie. Dar programul artistic a fost perturbat de o miscare gresita. Totusi de undeva se aude si un fluierat. Era telefonul ei care tocmai suna! Deci ca sa intelegem mai bine, tipa avea totul pregatit, doar ca a intervenit o particula de ghinion.
Eu cred ca de vina au fost ochelarii de soare! :D
Atentie se deschid usile! Sa aveti o zi cu zambete si spor in toate! :*

Maria nu e de vina!

Jurnal de metrou
O zi superba se arata la orizont. Am deschis ochii dar visez in continuare...la mare, soare ... si altele! Mai e pana la vacanta. 
Ajung la metrou cu o cartela care dupa toate calculele mele ar fi trebuit sa mai aiba vreo 2 calatorii, dar avand in vedere ca Metrorex nici cerneala nu mai pune in aparatele de taxat, nu mai am de mult ceva imprimat pe cartela. Ma duc la tanti de la casierie, ii explic ca mai am niste calatorii pe care as dori sa le folosesc si ca as vrea sa ma ajute. Ia cartela, o freaca de tejghea, o mai trece de vreo doua ori printre degetele ei ...fine...incuie cosmeria si vine cu mine sa vada ce transformari a reusit sa produca. Surpriza...functioneaza! Ii multumesc si plec cu o intrebare pe buze...dar de ce naiba nu introduce si Metrorex carduri sau portofele electronice...le incarci cand si cat ai nevoie, nu cred ca ar saraci nimeni, ba din contra. Ar fi mai simplu pentru toata lumea. Nu mai punem in calcul ca s-ar taia mai putini copaci. Cartelele astea din cartonas sunt perimate.
Mda...am carcotit pe tema asta pentru ca e a nu stiu cata oara cand mi se intampla sa am probleme cu cartela si m-am saturat sa mi se si impuna cate calatorii sa achizitionez.
Ma grabesc sa prind metroul si in fata mea o tipa mergea destul de tantos dar ma trezesc brusc din visare cand dumneai pune frana brusca in capul scarilor si urla in telefon ... dar Maria nu are nici o vina! Nu stiu cand am pus si eu frana ca era sa vin gramada peste ea. Deja imi inchipuiam cum ne dam amandoua de-a rostogolul pe scari. Dar Maria nu are nici o vina! urla ea in continuare in telefon. Fratica las-o naibii de treaba ca eu chiar n-am nici o vina :))
Intru in metrou si ma simt scanata. E destul de aglomerat si prind un loc liber langa o bara. Pe scaune stau niste cucoane care nu au nici carti de citit, nici telefoane de butonat si atunci scaneaza...tot ce misca Imi dau seama ca la aeroport ar fi bune niste personaje de genul asta. Ar putea renunta aia la toata aparatura ...doamnele acestea te dezbraca pana la os cu o singura privire. Ma gandeam daca mi-au vazut si trandafirasul de la bikini.
Se elibereaza un scaun si ma asez. Incep sa scriu la jurnal. Din cand in cand mai arunc o privire la cele doua scannere. Inca ma studiaza. Se pare ca acum cauta etichetele. La Basarab o doamna subtirica si destul de eleganta incearca sa se aseze foarte delicat pe scaunul din stanga mea. Atat de delicat incat s-a asezat pe mine. Isi cere scuze dar imi mai da vreo doua coate, tot din greseala. Ei o iertam...se mai intampla. Cand sa ma ridic de pe scaun vad o domnisoara frumusica foc cu un curs in brate... Democratia la romani. Interesant curs!
Atentie se deschid usile! Vine vara bine-mi pare! Sa fie cu zambete si spor in toate! :*

Happy People

Jurnal de metrou
Am visat azi noapte, ca toata Calea Victoriei a reintrat intr-un program de reasfaltare. La trei noaptea bananaiam prin casa pentru ca ma agitase prea tare visul. Nici daca ma gandeam o secunda in ultima vreme la asa ceva si tot nu gasesc o explicatie pentru visul asta. Acum, desi e ora pranzului, am ochii incetosati si casc intr-una. Oare Mr. Oprescu are asa ceva in plan si a transmis pe calea aerului si a energiilor interstelare gandurile lui? Hmmmm...
In fine, sa revin la povestea de la metrou. Azi avem adunarea pensionarelor hlizite. Pe cuvant! Trei doamne trecute de prima, cred ca si de a doua tinerete, se amuza de tot felul de povesti. Rar vezi asa ceva. Maaai dar rad cu o pofta! ...sunt absolut molipsitoare! Ma uit la ele. Rad si eu, de rasul lor. Doamne de unde atata veselie pe un pensionar roman? :))) Nu tu probleme cu medicamentele, nu tu o discutie politica, nu tu o barfa despre vecina care are masina bengoasa, nu tu o critica despre rude?!??? Cucoanele astea cred ca au luat ceva inainte de intalnire. :))) E destul de mult zgomot in metrou asa ca nu stiu care sunt subiectele dezbatute. Recunosc ca nici nu ma intereseaza foarte mult, important este ca mi-au dat o stare de bine.
Rasul este cea mai buna terapie. Asa ca va recomand si azi, uitati-va in jurul vostru. Sigur veti gasi motive sa va amuzati. Hai ca vine minivacanta de Rusalii si e bine sa fim veseli.
Atentie se deschid usile! Zambiti! Iubiti! Si sa aveti spor in toate! :*

Bubble's

Jurnal de metrou
Am privit dimineata o mierla care se chinuia sa smulga din pamant crengute pentru cuib. Era asa ambitioasa sa adune cele mai mari crengute ca nici nu mai conta cat de greu va fi decolarea. Si cu "materialele de constructie" in cioc se impleticea printre crengile copacilor de pe traseu. Aparea peste cateva minute din nou ...cu acelasi elan....aceasi dorinta de a duce la capat proiectul. De obicei admiram felul in care canta mierla dar acum ea nu avea timp de cantat.
Dupa ce privesti un astfel de spectacol ramai cu zambetul pe buze...o vreme. Si iesi in strada, ajungi la metrou, privesti in jurul tau si ... iti dai seama ca si in lumea reala exista mierle. Nu multe dar sunt. Eu una ma consider o mierla :)
Pentru ca am plecat in jurul pranzului, metroul este plin de tineret si pensionari.
Doua pustoaice vis-a vis de mine se intrec in facut baloane ... din guma pe care o mesteca cu mult spor. Apare un balonas mic care face poc. Apare al doilea ... face si el poc. Si uite asa continua pret de cateva minute bune. La un moment dat apare un balon maaaare ... face poc si se lipeste peste toata fata pustoaicei. Frateeeee...parca era din desene animate! Lumea se uita ca la urs. Fata incepe sa isi dezlipeasca cu un deget, foarte tacticos, masca de guma. Nici nu stiu daca sa rad sau sa-mi fac cruce...ca babele. :))))
Traim intr-o lume de mierle, vrabiute, papagali, stancute, gaini, cocosi si niste specimene inca neidentificate.
Atentie se inchid usile! Si fac poc :) sa aveti o zi asa cum vreti voi :*

cam asa ceva :)