Jurnal de metrou

In sfarsit primavara incepe sa isi faca aparitia. Parfum de verde crud se simte in aer, pasarele sunt mai galagioase si cauta sa isi faca cuib nou. Cum reactionam noi, oamenii la sosirea primaverii?!? Hmmmm...ne invioram si noi un pic, dam cojoacele jos, trecem la dieta sau cel  putin asa promitem zilnic, dar mai amanam un pic, in speranta ca vom scapa de kilograme printr-o metoda simpla ... expirand ... inspirand! Eu una cred ca cineva o sa descopere si aceasta metoda...parol!
Pana una alta reincep sa apara decolteele, fustele scurte, pantofii cu tooooc care subtiaza glezna si iti stramba coloana...dar ce nu face fata pentru un compliment in plus. Nu, astazi nu voi critica tinuta de primavara scoasa din sifoniere cu forcepsul.
Azi am de dat diploma de politete unui domn, care m-a lasat sa intru inaintea lui in metrou, unde mai pui ca mi-a oferit si scaunul pe care tocmai se asezase. Mentionez ca nu am avut decolteu si nici fusta scurta. Asta ca sa nu avem vorbe...
Si a fost Marti...si a fost soare si pare ca a fost o zi cu spor!
Atentie se inchid usile ...urmeaza o seara relaxanta...cel putin eu asa va doresc!

Jurnal de metrou

Nu stiu ce s-a intamplat in ultima vreme dar la fiecare frana brusca, conductorul de metrou isi cere scuze pentru disconfortul creat. Frumos doar ca sunt cam multe frane emoticon smile cel putin pe ruta pe care circul eu.
Azi e foarte aglomerat si evident ca pe unii ii deranjeaza, pe altii ...nu. Cum e sa stai in usa si sa citesti o carte (cred ca e Biblia) iar toti cei care vor sa urce in metrou sa isi ceara scuze ca te deranjeaza pe tine sfantul cititor?!?
Incep sa cred ca normalitatea zilelor noastre include si ignoranta celor din jurul tau prin lectura...indiferent de ce tip e. Hmmm...
Dar n-am mai bombanit de mult stilul de purtat al gentilor...am avut azi langa mine o doamna care isi tinea geanta 40x30, pe aceasi mana cu care se tinea de bara de sus, pentru ca cealalta mana o folosea pentru telefon. E o adevarata placere in aglomeratie sa stai cu o geanta la cap. Fiecare se descurca cum poate sau fiecare cu norocul lui...
Atentie se deschid usile spre o noua zi ... asa ca...sa fie cu zambet si spor in toate!

Jurnal de metrou

Nu stiu ce s-a intamplat in ultima vreme dar la fiecare frana brusca, conductorul de metrou isi cere scuze pentru disconfortul creat. Frumos doar ca sunt cam multe frane :) cel putin pe ruta pe care circul eu.
Azi e foarte aglomerat si evident ca pe unii ii deranjeaza, pe altii ...nu. Cum e sa stai in usa si sa citesti o carte (cred ca e Biblia) iar toti cei care vor sa urce in metrou sa isi ceara scuze ca te deranjeaza pe tine sfantul cititor?!?
Incep sa cred ca normalitatea zilelor noastre include si ignoranta celor din jurul tau prin lectura...indiferent de ce tip e. Hmmm...
Dar n-am mai bombanit de mult stilul de purtat a gentilor...am avut azi langa mine o doamna care isi tinea geanta 40x30, pe aceasi mana cu care se tinea de bara de sus, pentru ca cealalta mana o folosea pentru telefon. E o adevarata placere in aglomeratie sa stai cu o geanta la cap. Fiecare se descurca cum poate sau fiecare cu norocul lui...
Atentie se deschid usile spre o noua zi ... asa ca...sa fie cu zambet si spor in toate!

Jurnal de metrou

O zi cu de toate...si eclipsa ...si ziua fericirii...ne pregatim pentru echinoctiu de primavara...mareea secolului ...si vine si weekend-ul. Sunt sigura ca n-ati sesizat vreo schimbare majora.

Ma amuz ca de obicei la metrou...pe langa mine stau numai doamne, toate picior peste picior. Vis-a vis de noi e un nene cu o mutra de Dorel si rumegand ceva, se holbeaza si asteapta o miscare ...oricat de mica a picioarelor doamnelor. Poate vede si el o danteluta.
Dar ce te faci cand in metrou miroase ca la fast-food? Ti se face foame si ai vrea sa apara ca prin minune o punga mare de cartofi si niste carnita prinsa cu multa pricepere intr-o chifla pufoasa si amestecul de muraturi si sosuri fel de fel. Dar te trezesti din visare si iti dai seama ca esti la regim si ...n-ai voie! Descopar ca mirosul vine dintr-o punga de McDonald's ce apartine unei ursuline :)

A fost ziua fericirii ! Dar uitam sa zambim si alergam zilnic printre angoase si probleme în cautarea fericirii. Nu are nimeni reteta pentru fericire. Poate azi e un prilej bun sa te gandesti si tu la ce te face fericit. Eu in continuare sustin ca nu are de a face cu banii, case si masini...si nici cu hainele de marca. Eu sunt fericita cand stiu ca cei din jurul meu sunt sanatosi, cand stiu ca am facut pe cineva sa zambeasca, cand ... poate sunt lucruri marunte dar chiar ma fac fericita! 

Va doresc sa fiti fericiti! 

Jurnal de metrou

Miercuri, 18 Martie ...incepe cu soare ...si se incheie cu ploaie :) ...asa zic la stiri!
Adorabil...absolut adorabil!... sa vezi pe peron la metrou o silueta eleganta, un mers frumos ...dupa care intorc capetele pana si femeile. Ok, cei mai haiosi sunt barbatii, le cad telefoanele, cartile si mai raman si cu gura deschisa. Recunosc ca eu am ramas secunde bune, admirandu-i pantofii :)
Dar sa incurci traficul pe scari pentru ca trebuie sa citesti un mesaj pe telefon?!? Toata lumea se grabeste iar o duduie se opreste in mijlocul drumului sa isi verifice mesajele si toti cei din spatele ei vin in nas. Offff mama! Ce face dependenta din noi!
Atentie se deschid usile! Urmeaza o zi noua ...provocari noi...sa fie totul asa cum va doriti! :)

Jurnal de metrou

Luni, 16 Martie, o dimineata cu parfum de primavara!
E greu dupa weekend, suntem inca adormiti si nu prea stim care e directia in care trebuie sa ne indreptam. Dar e simpatic tabloul ... trece prin fata mea o doamna machiata doar la un ochi, un domn trage din greu la un geamantan ROZ, un alt domn ciufulit vorbeste singur in italiana (si nu, nu are handsfree), niste domnisoare botoase se hlizesc destul de galagios iar doamna de langa mine e curioasa sa vada ce scriu si se tot inghesuie in mine.
Povesteam mai de mult despre stiluri de mers...si cand ziceam ca nu mai am ce sa descopar, iata ca mi se arunca inca o minge la fileu. Domnisoara era ca pe arcuri...un mers tantos care ii facea sa zburde toti carliontii. Nu aveai cum sa o ratezi, iesea in evidenta oricum. Asa ca azi bifez si mersul saltaret.
Atentie se deschid usile spre o noua saptamana! Sa fie cu zambete si cu spor in toate!

Jurnal de metrou

Vineri, 13 Martie ...sa fie cu noroc...zic!
N-am fost niciodata foarte superstitioasa...doar asa in limite in normale. Adica imi place sa pasesc cu dreptul atunci cand ies din casa, sa nu vars sarea sau piperul ca e rost de cearta, sa nu-mi taie pisica neagra drumul si mai sunt cateva neinsemnate. Dar stiu multa lume care se fereste de cifra 13! Sincer nu am observat in viata mea de pana acum, sa imi creeze probleme aceasta cifra. In aceasta dimineata am stat langa o persoana cu treisprezecefobie :))) Vorbea la telefon si se plangea non stop ca azi e 13 si sigur toate ii vor merge pe dos. 

Pai da, in credinta populara, Vineri 13, este considerata o zi fatala in care se petrec nenorociri. Persoanele superstitioase nu au curajul sa intreprinda nimic in aceasta zi. Si m-am informat si mai mult si am aflat ca de fapt cele mai multe accidente rutiere nu se intampla intr-o zi de Vineri 13, ci in oricare alta zi a saptamanii, lunii...
Originea superstitiei, este incerta, ba mai mult, egiptenii si chinezii considerau numarul ca unul norocos.
Eu va doresc sa aveti o zi minunata si sa nu tineti cont de superstitii.
Atentie se deschid usile spre o noua zi! Sa fie cu noroc, zambete si mult spor in toate!

Un strop de istorie ... a gentii

Geanta, aparent un accesoriu cautat doar pentru functionalitatea sa, este unul dintre elementele semnificative ale garderobei si imaginii femeii in societate o emblema a afluentei financiare si a pozitiei in societate, depozitar al secretelor purtatoarei, simbol al responsabilitatilor ei in continua expansiune.

Pentru inceput trebuie spus, ca acest accesoriu, poseta, a devenit tarziu in secolul XVII-lea accesibil oamenilor de rand, pana atunci fiind apanajul doamnelor cu un statut social inalt. Abia dupa al doilea razboi mondial femeile au avut posibilitatea de a isi exprima o independenta mai mare, iar poseta a devenit un accesoriu indispensabil in tinuta de zi sau de seara, datorita nevoii de a avea la indemana bani, produse de machiaj si alte mici obiecte fara de care nu puteau parasi casa.

 

 

 

  

Jurnal de metrou

Pentru o doamna sau domnisoara, geanta este un accesoriu nelipsit. In afara de faptul ca e atat de necesara, face parte din cochetaria feminina. Pe vremea bunicii se numea poseta si gaseai in ea nimicuri. O batista, un pieptene, cativa banuti si poate un bilet de amor. Ei, lucrurile au evoluat... hmmm, sau mai potrivit ar fi ...involuat? Nu numai ca gentile sunt din ce in ce mai mari, dar ce gasesti in ea, e din ce in ce mai spectaculos.
Pai hai sa facem un inventar...2-3 telefoane mobile, poate chiar o tableta, trusa de machiaj, perie pentru par, o gustarica, portofelul cu mii de carduri, agende, chei, deodorante, parfumuri, medicamente si multe alte obiecte neidentificate. Si am fost delicata in descriere, dar e mult adevar in vorba aceea cu "mama soacra lipseste din geanta". Aveam o colega de serviciu care isi cauta disperata portofelul si pentru ca nu-l gasea a fost nevoita sa isi scoata tot din geanta...si faza comica a fost cand isi gaseste o esarfa pe care o scutura putin si ca intr-o scamatorie, zboara o pereche de chiloti cu danteluta pe biroul colegului din spatele ei. Omul foarte tacticos ii ia, ii analizeaza si amuzat spune ca nu-si aminteste de ei. Colega roseste pana in varful urechilor si spune pe un ton timid, ca nici nu avea cum...-tocmai ce i-am cumparat de dimineata!
Evident ca am pornit aceste randuri de la o faza pe care am zarit-o azi in metrou. O doamna cu o geanta mare, se aseaza pe un scaun si incepe foarte tacticos sa isi faca ordine in geanta...totul a fost conform celor descrise de mine mai sus...totul...pana la ...jucaria cu piuitoare :))) pe care a apasat-o din greseala. Si daca pana atunci nu a fost mai nimeni atent la activitatea ei, acum reusise sa atraga atentia. Eu una ma asteptam sa apara si copilul din geanta ...sau macar un animal de companie. Doamna a zambit si si-a continuat curatenia de primavara.
Concluzia este ca am decis sa imi fac si eu un inventar, diseara cand ajung acasa. Ma tot plang de ceva vreme de o durere groaznica la umarul drept si cred ca am gasit explicatia.
Atentie se deschid ...gentile! Hai sa ne fie ziua minunata, cu zambete si spor in toate!

Jurnal de metrou

Miercuri, 11 Martie ...o dimineata cu un pic de ceata  si o cafea amara ...rau
Am plecat spre metrou ca de obicei ascultand muzica in casti. Mi-am potrivit pasii in ritmul muzicii si totul a fost perfect pana am ajuns la Eroilor. Incepe piesa lui Robbie Williams, Let me entertain you. Vine si metroul de Dristor2, eu de abia cobor pe peronul de vis-a vis...si desi am spus ca nu mai alerg dupa metrou, ritmul piesei mi-a alertat pasul. Si dai si urca...si dai si coboara.. si da din coate...si...l-am prins! Problema ca piesa nu s-a terminat si trenul era foarte aglomerat. Incerc sa imi potolesc avantul...dar muzica inca imi zgandare cheful de dans si reusesc sa imi fac loc binisor pana intr-o zona mai libera. Piesa se termina in sfarsit, si ca printr-o minune, in fata mea se elibereaza un scaun. Incepe si o piesa lenta, tocmai buna de odihnit si scris cateva randuri. Dupa inca o statie, langa mine se aseaza o domnisoara. Mananca un covridog (corn umplut cu un creamwurst sau crenvursht) si din care ies niste miresme de usturoi, greu de suportat la acea ora. In fine termina de mancat, isi scoate o carte dar isi da seama ca parul nu ii sta cum trebuie si cu o miscare din umeri, isi sufleca manecile. Incepe sa isi aranjeze coama, pe o parte ....pe cealalta...si iar o ia de la capat. Scoate un elastic si spera ca de data asta sa-si imblanzeasca pletele. La un moment o doamna mai in varsta ce statea in stanga ei, exasperata si ea de toata fataiala domnisoarei, ii spune pe un ton ironic: si cum e cartea pe care o cititi? Domnisoara se uita mirata si ii raspunde sec ca e ... interesanta! Si in sfarsit se apuca de citit...
Atentie se deschid usile spre o noua zi!
Sa fie cu multe zambete si spor in toate! 

Jurnal de metrou

Viata ca o scara rulanta ...astepti sa apara treapta potrivita pentru a merge mai departe. Treapta apare dar eziti si o astepti pe urmatoarea, doar ca aceea s-ar putea sa nu mai apara. Sau apare, eziti iar, te impiedici si cazi. Asa ca mai bine ai grija sa fii pe faza si sa urci atunci cand ti se ofera ocazia. Pune piciorul ferm pe treapta care iti iese in cale!

Nu stiu daca domnul care m-a inspirat sa scriu asta avea probleme de vedere sau vreo fobie dar cert este ca a asteptat vreo 5 minute sa puna piciorul pe o treapta iar atunci cand in sfarsit a reusit, era incovoiat tot. Uneori imi pare rau ca nu pot fotografia tot ce vad zilnic...figura acestui om facea toti banii! Cu totii ati vazut filmele cu Mr. BEAN. Ei acea figura o avea si domnul nostru. S-a adunat, s-a indreptat, a ridicat privirea, s-a uitat in jurul lui cu un zambet tamp si dand din cap aprobator parca spunea... am reusit!

Lasand gluma la o parte, multi dintre noi ezitam pret de o secunda sau doua sa punem piciorul pe treptele scarii rulante. Chiar si in viata de zi cu zi ezitam sa luam decizii din prima clipa. Analizam, calculam, evaluam si de cele mai multe ori renuntam. E bine...e rau?
Atentie se inchid usile unei zile care a inceput gri si se incheie cu un cer senin!
Pentru mine ziua are si un cod: 26

26

A fost o data ca niciodata... 10 Martie 1989 ...
Ziua in care ai aparut in viata noastra si cu ochii tai mari ai privit curios lumea.
Ziua in care totul s-a schimbat pentru noi.
Ziua in care te-am tinut prima oara in bratele mele. Ziua in care n-am putut sa imi mai iau ochii de pe chipul tau.
Ziua in care mi-a fost teama cu adevarat pentru prima data. O mie de intrebari alergau in mintea mea, voi fi in stare sa...voi putea sa...voi reusi sa fiu o mama buna...si cate, si cate, alte intrebari. Si iar te priveam si te atingeam si totul prindea contur.
Ziua in care am realizat ca voi fi nevoita sa fac, lucruri pe care nu le-am facut niciodata pana atunci. Dar le-am facut, cu drag.
Ziua in care tu, copilul meu ai dat un alt sens vietii mele.
Au trecut 26 de ani...si sunt mandra de tine!
La multi ani baiatul meu! Sa fii fericit iar visele pe care mi le-ai impartasit sau nu ...sa devina realitate!

Emeli Sande ft. David Guetta - What I Did For Love

Jurnal de metrou

Luni, 9 Martie, soare, mucenici si cele 40 de pahare

Incepem ziua cu soare si mult optimism. Bunicile au pornit la drum cu sacosele pline de bunatati pentru copii si nepoti. Cum de unde stiu? :) E plin metroul de batranele simpatice care au lasat la vedere pachetele cu mucenici, borcanele si cate o sticla de vin. Si bunica mea facea la fel, se trezea la 3-4 dimineata sa pregateasca mucenicii moldovenesti, atat de aromati si insiropati, iar dupa ora 8-9 dimineata se pornea spre noi. Era atat de fericita ca stia cat de mult ii apreciem mucenicii. Mi-e dor de ea!
Cat despre obiceiul celor 40 de pahare, nu scrie nicaieri in ce fel de pahare trebuie sa torni licoarea. Daca vrei sa uiti de toate necazurile probabil iei cel mai mare pahar, dar daca vrei sa respecti traditia ar fi indicat un paharel mic de tuica. Daca spre seara veti intalni persoane turmentate probabil s-au lasat provocate si au gresit masura.
Atentie se deschid usile spre o noua saptamana! Sa fie cu soare, zambete si mult spor in toate!

Ganduri pentru femei

Nu cred ca exista om, a carui viata sa nu fi fost influentata de o femeie. Poate mama prea iubitoare, poate bunica prea grijulie, poate sora prea sofisticata, poate prietena mereu dispusa sa te ajute sau cea care te-a tradat, poate o iubita prea frumoasa, poate profesoara dojenitoare, poate o colega... 
Oricare a fost aceea, ne amintim de ele mereu, le iubim si ne lasam inspirati de ele.
Femeia este o prezenţă constantă şi extrem de importantă. 
Viata mea a fost influentata in copilarie si adolescenta de mama si cele doua bunici. Mereu alaturi de mine, mereu atente la nevoile mele, mereu dornice sa imi modeleze educatia. Chiar daca in adolescenta am considerat mereu ca exagereaza cu grija, acum imi dau seama ca a fost normal ceea ce au facut, ca aveam nevoie de sfaturile lor, ca aveam nevoie de ajutorul lor. Asta fac si eu la randul meu cu copiii mei, incerc sa le ofer din experienta mea, din educatia primita de le ele ... femeile care mi-au influentat si mie viata. 

Femeia este ca o vioara. Exista o asemanare din punct de vedere fizic si nu numai. Sunetele sunt senzuale, trebuie sa ai grija cum te porti cu o vioara ca altfel nu mai canta. Exact la fel este si cu femeia.

Strunită de-un talent cum se cuvine

Femeia-i o vioară ce o ştiu,

Capabilă de sunete divine,


Dar nu în orice mâini de ageamiu.

Doamnelor, Domnisoarelor sa fiti mereu sanatoase, voioase, feminine dar mai ales fericite! 

La multi ani! 

Jurnal de metrou

Vineri, 6 Martie, iarna s-a intors sa ne dea toate planurile peste cap. Intr-o ora am trecut de la o ploaie de toamna tarzie, la ninsoare.
Am presupus ca azi ne vom calca in picioare. E aglomerat si la suprafata dar la metrou e ca la japonezi. Evident ca azi nu am putut sa scriu in metrou deorece am ramas pret de vreo 4 statii in aceasi pozitie incomoda...cu o mana incercand sa imi gasesc sprijin si o alta pe geanta, pentru ca am observat ca unii profita de aglomeratie ca sa isi valorifice talentele de prestidigitator. Dar nimic nu se compara cu respiratia primita in ceafa, de la un nene, care parca era furnalul vreunei otelarii. La un moment am avut senzatia ca incepe sa sforaie, drept pentru care m-am intors sa vad daca nu cumva a adormit. Surpriza! Omul statea sprijinit de bara, cu ochii inchisi si chiar sforaia! Sa dormi in picioare, in metrou, in aglomeratie, e semn de oboseala cronica :)) In momentul in care s-a mai golit metroul s-a trezit si dumnealui, probabil s-a simtit dezvelit si nu intelegea cine i-a furat paturica. :)
E Vineri, ne gandim la weekend, la marea leneveala, pentru ca pe o vremea ca asta nu iti poti dori altceva.
Atentie se deschid usile spre o noua zi! Va doresc sa aveti o zi cu multe realizari si nu uitati sa zambiti, sa iubiti, sa visati!

Jurnal de metrou

Joi 5 Martie, o zi intre nori, soare si vant
Ceea ce voi scrie acum nu e despre metrou sau oamenii pe care ii intalnesc la metrou. Dar e despre viata, e despre un om care a trudit iar acum ...
Zilnic in fata patiseriei pe langa care trec sta un domn in varsta, pe un scaunel pliant. Fie soare, fie ploaie el sta acolo, cuminte, fara sa cerseasca, fara sa deranjeze. Hainele ii sunt curate, e ingrijit, doar mainile ii tradeaza viata grea pe care a dus-o. La inceput nu l-am bagat in seama. Am fost convinsa ca e unul din miile de cersetori nesuferiti ai Bucurestiului. Dar intr-o dimineata m-a salutat, mi-a zambit. Am fost surprinsa sa constat ca asta facea cu toti cei pe care ii vede in fiecare zi. E ca un fel de binecuvantare pentru o noua zi de munca. Niciodata nu a cerut nimic nimanui, dar lumea ii ofera, de mancare, un ceai sau o cafea, iar el ii imbratiseaza si le vorbeste din suflet. 
De Craciun i-am oferit un cozonac, a fost atat de fericit, ca un copil care primea jucaria mult visata. 
Nu este dimineata, in care trec pe langa el si sa nu ma salute. Dar cel mai de pret este zambetul lui atat de sincer. 
Imi doresc sa am timp intr-o zi sa stau de vorba cu el, sa ii aud povestea si voi gasi cat de curand acel ragaz. 
Pana atunci, impart dimineata cu el prajiturica pentru cafea, iar el imi saruta mainile si imi multumeste intr-un fel pe care noi cei care ne grabim, noi cei care ne agitam zilnic pentru o viata mai buna, noi cei care evitam sa privim lumea din jurul nostru ... UITAM ! Uitam sa spunem multumesc! Uitam sa spunem celor dragi ca ii iubim! 
Atentie se deschid usile catre o noua zi! Nu uitati sa zambiti, sa traiti si sa visati! 

Jurnal de metrou

Tot 4 Martie dar spre seara...
Am nimerit in metroul cu pitzi si muncitori obositi ...interesant. Va spuneam dimineata, ca se simte si in metrou primavara...pai sa vedeti acum ocheade si zambete parsive. Ce daca ei sunt obositi si prafuiti, au si ei sentimente ...si dorinte neimplinite. Iar cand prin fata ochilor ti se plimba blugi rupti si fundulete zglobii...sa fii de lemn?!? Si ce gene intoarse pe facalet ...ce sa mai zic de ruj...e rosu ca focul! Hai ca deja am senzatia ca am nimerit la clubul din comuna Deal colt cu Vale. Se incearca o apropiere, un dialog. Mi-am scos si castile ca sa prind macar o farama din posibila formula "magica" folosita de nea Costel sau Gigel sau Pandele, dar n-am reusit sa aud nimic. As mai merge o statie in plus sa vad daca se leaga prietenii ... dar mai bine ma duc acasa la mine, unde e cald si bine.
Atentie se inchid usile unei zile insorite, cu zambete si miros de primavara!

Jurnal de metrou

Miercuri, 4 Martie, zi cu soare si multe zambete
E prima oara cand imi doresc sa fi avut si noi metrou de suprafata ...la ce zi superba este azi ...
Dar hai ca jumatate de ora trece repede. Asa ca ma concentrez momentan pe activitatea subterana. E ora la care e mult tineret prin preajma si m-am amuzat de un pusti care trimite niste zambete pline de inteles, domnisoarei de langa mine. Cel putin asa cred ca ii sunt adresate ei :)) Ea e concentrata la lectura ultimilor noutati pe facebook si saracul tot spera ca zambetul lui fermecator va fi remarcat. Eu l-am remarcat dar domnisoara ....nimic. Sa ii dau un cot sa o atentionez?!?
Mai bine nu ma amestec, cine stie cu ce ma aleg.
Cert este ca vine primavara, se simte si in metrou.
Atentie se deschid usile spre o noua zi....cu soare si voie buna!

Jurnal de metrou

Marti, 3 Martie, o dimineata ploioasa si cu somn pe ploape
Promit sa nu ma mai uit la stiri despre vreme. Unde sunt cele 17 grade anuntate, dar soarele care trebuia sa ne mangaie chipurile?  Mda, ma rog, poate pana la sfarsitul zilei se schimba decorul.
Momentan ma uit in jurul meu in metrou si incerc sa descopar ce carti mai citeste lumea. Ei, in afara de o doamna cu un tratat de nu stiu ce economie, lumea citeste "Cei trei muschetari", " Femeile si banii", "Pasiune pura", "Cum sa te casatoresti cu un marchiz" si promit sa ma uit si zilele urmatoare, ca devine un subiect interesant. Concluzia este ca nu toata lumea e prinsa de vraja internetului, a gadget-urile, a site-urilor de socializare. Inca mai citim carti, inca ne mai place mirosul hartiei proaspat iesite de sub tipar, inca mai iubim fosnetul hartiei. Doamna de langa mine citeste intr-un mod foarte nostim....parca ar avea un pian in fata ei...degetele ei ating fiecare cuvant scris. E cand o atingere delicata...cand foarte alerta. N-am descoperit ce carte citea, desi recunosc ca am fost foarte curioasa sa aflu.
Atentie se deschid usile spre o noua zi! Sa fie excelenta zic!

Jurnal de metrou

Luni, 2 Martie, martisoare, flori, lume agitata.  E o forfota si o chicoteala ametitoare. Prin metrou doamnele si domnisoarele afiseaza zambete, dar si martisoarele primite in dar de la cei dragi. Doar o doamna se uita incruntata, in timp ce mananca o banana.  Comentati cum vreti :)
Langa mine o duduie se foieste si nu-si gaseste ...si nu-si gaseste. Nu stiu ce cauta, dar mi-am luat la coate, plus o coada de lalea peste ochi. Ma uit la ea, ii zambesc si ma abtin sa nu zic nimic, ar fi pacat sa imi pierd starea de Zen de la prima ora.
In fine, am iesit la suprafata si un ocean de flori multicolore m-au intampinat. Coltul strazii 

s-a transformat in primavara si e asa frumos!
Atentie se deschid usile spre o primavara fericita! 

Legenda Martisorului

Legenda Martisorului 
A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.