Ne-am despartit cu greu de Prejmer dar timpu-i scurt si mai avem de bifat cateva obiective. Ajungem in Brasov. Orasul pe care eu il indragesc foarte mult. Am o multime de amintiri, iar cele mai multe provin din copilarie si adolescenta. Bunica mea, avea o prietena foarte buna, care locuia pe o strada in centrul vechi. Ii spuneam tanti, tanti Felicia. O femeie care nu statea locului 5 minute si era mereu dornica sa iti arate frumusetile orasului, sa te duca in drumetii si sa mearga la teatru, concerte. Vacantele pe care le-am facut acolo au fost cele mai frumoase. Avea un apartament cu camere imense, puteai sa mergi si cu bicicleta, un balcon /terasa cat tot apartamentul de unde era o placere sa stai si sa admiri muntele. Singurul lucru care nu imi placea era ca mereu dormeam la ea pe niste paturi improvizate...ba un fotoliu extensibil, ba pe un pat de camping, ba chiar pe o lada acoperita cu multe pleduri. Noroc ca seara cand ajungeam acasa eram asa de obosita ca nu mai aveam timp sa comentez.
Imi aduc aminte de o excursie pe care am facut-o, cand aveam vreo 11-12 ani, intr-o padure la Timisu de Jos si unde am avut prima intalnire din viata mea cu ursul. Mergeam frumusel cu bunica, bunicul si tanti Felicia pe o carare, prin padure. Ea, tanti Felicia echipata corespunzator, cu rucsac, bocanci si toiag, avea pasul foarte bine ritmat si nu obosea deloc. Eu si bunica ramaneam mereu in urma. Bunicul luase avans si nici ca se mai intorcea sa vada ce facem. Brusc, am simtit o prezenta ciudata prin padure. Ciulesc urechile, casc ochii...nimic deosebit. Mai merg cativa metri si hop printre copacii, din padure apare un ursulache. Am intepenit. Ma intorc in spre bunica si ii arat cu degetul ursul. O vad ca se albeste la fata ...moment in care incep sa urlu cat ma tine gura: Ursuuuuuuuuuu! Ursuuuuuuu! Si o iau la goana... o depasesc si pe tanti Felicia si pe bunicul si nu m-am oprit decat in momentul cand am ajuns intr-o poienita. Da! Recunosc, nu m-a interesat ce se intampla cu ceilalti. Dar mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut si pe bunicul alergand si el spre poienita. Ne tragem sufletul si indraznesc sa pun intrabarea unde e bunica si cu tanti Felicia? Liniste. Ne uitam in vale...nici urma de ele. Eu incepusem sa am remuscari ca am lasat-o pe bunica acolo. Dar bunicul?!? Bunicul admira poenita...muntii...
Si intr-un final apar si doamnele
))) ...cum ne zaresc incep sa urle la noi:-Sa va fie rusineeeeeee!
-Ne-ati lasat sa ne manance ursul!
-Se pare ca ursul are alte preferinte... raspunde bunicul
Bunica se apropie de el si il trage de ureche si ii spune sa o pupe, sa-i treaca supararea. El se conformeaza si toata lumea se amuza. Gasim un loc pe pajiste, pentru picnic si uitam de sperietura cu ursul.
Au fost multe aventuri si evenimente in vacantele mele la Brasov si toate adunate m-au facut sa indragesc foarte mult si orasul dar si imprejurimile.
Dar sa ma intorc la „fuga de canicula” ... popasul prin Brasov. Luam la pas centrul vechi. Soarele devenise iar tare nesuferit dar nu ne lasam si facem poze si admiram cladirile, vitrinele magazinelor...cand la un moment dat trece pe langa mine o doamna. Chipul ei imi pare cunoscut. Intorc capul dupa ea...ma gandesc iar daca o cunosc sau doar mi se pare. Merg mai departe, dar gandul mi-a ramas la acel chip. De unde o cunosc? Sa fie de pe facebook...vreo fosta colega...of, de unde o cunosc?!?
Facem turul complet al centrului vechi, ma bucur de fiecare straduta si de fiecare cladire si binenteles de Biserica Neagra, pe care o poti zari aproape din orice unghi al pietei Sfatului si care atrage mereu turistii, ca un magnet.
Stiti de ce se numeste asa Biserica Neagra?
... pentru ca e neagra...nu? Cladirea gotica a fost partial avariata in incendiul din 1689, cand zidurile ei s-au inegrit si a primit numele actual. Denumirea populara de dupa incendiu, „Biserica Neagra”, a fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea. Biserica Neagra este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotica din Romania, datand din secolele XIV-XV. Avand o lungime de peste 89 de metri este considerata a fi cea mai mare biserica din Romania. Datorita marimii ei, cand a fost finalizata a primit titlul de Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol.Cand ajungi aproape de biserica ramai un pic dezamagit ...inghesuita printre case, fara o alee pavata de jur imprejur si unde mai pui ca pare sa fie intr-o vesnica reabilitare. Nici nu putem sa o vizitam, deoarece urma sa se oficieze o nunta...pai cum altfel ?!? Sa traiasca mirii si cu Nasu' mare!
La un moment dat decidem ca e momentul pentru o pauza de hidratare si alte rasfaturi. Ne oprim la terasa Ursul Carpatin. Noi suntem 6 persoane iar mesele de 4. Gasim 2 mese apropiate si incercam sa le mutam, dar ospatarita vine repede sa ne spuna ca nu avem voie sa mutam mesele. Evident ca ii spunem ca dorim sa stam la aceasi masa dar nu incapem la masa patrata si mica. Nu ne lasa sa facem mutarile ...e cald, foarte cald ... asa ca ne resemnam si ne asezam la doua mese. Pana ne aduce comanda imi deschid telefonul, ma uit un pic pe facebook si imi pica fisa...doamna care a trecut mai devreme pe langa mine este prietena mea virtuala de vreo 7 ani. Ii scriu un mesaj si dupa aprox 20 minute suntem fata in fata la o limonada. Ce misto sunt intalnirile astea! Realitatea e mult mai faina!
Ne povestim...ne amuzam dar timpul trece repede si noi mai avem drum lung de facut. Asa ca ne despartim si ne promitem sa repetam intalnirea. Caldura sufocanta a luat Brasovul cu asalt ...asa ca e timpul sa mai incercam sa gasim undeva un pic de racoare...si pornim spre Bran si ultimul popas, Pestera. Pe drum se scutura niste nori si parca se mai racoreste. Ajungem in Bran dar binenteles ca este foarte aglomerat. Facem cateva poze din masina si continuam drumul.
Apusul de Soare ne aduce aminte ca e timpul sa mergem spre casa. Cateodata e bine sa fugi de canicula
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu