Jurnal de metrouIn linistea diminetii o alarma pitzigaiata se aude de vreo 10 minute si nici nu pare sa o consoleze cineva. Vrabiile au inceput si ele sa se agite. Vecinii au inceput sa se certe in fata blocului dar alarma plange in continuare. Imi pun castile in urechi si plec spre serviciu. In metrou dau peste un grup ce imi aduce aminte de trupa Village Peoples. Doar ca aici avem asa: un rocker, un calugar, un columbofil si un cocalar. Imi vin in minte tot felul de melodii care li s-ar potrivi...si incerc sa le pun cap la cap. Thunderstruck, Ave Maria, Paloma blanca si Of viata mea...ce nebunie ar iesi :))
Si totusi nu stiu de ce ma astept sa se ridice toti patru si sa inceapa sa danseze pe melodia YMCA. Rockerul este un dolofan care ocupa un scaun si jumatate, calugarul e slabanog si cu o figura pierduta, columbofilul priveste spre cusca plina cu porumbei, incercand sa-i linisteasca ...cat despre cocalar ... maieu cu muschii la vedere si ceas sclipicios si cu mintea la dusmanii lui.
Atentie se inchid usile! Hai sa ne fie ziua mirobolanta! ;)
Azi noapte in Bucuresti a plouat preferential. Banuiesc ca cei din Vest nu au facut incantatiile potrivite, pentru ca nu au primit decat ...amagire. Mai incercam in seara asta, poate avem mai multe sanse. Oricum un pic de racoare a adus noaptea trecuta si ne-am mai inviorat. In metrou gasesc doi pusti de 2-3 ani, asezati in genunchi cu fata la geam. Sunt fascinati de ...intunericul tunelului. Iar dialogul lor e bombon.
- Uaaaaaa ce intuneric e!
- Uite o luminita....inca una...
- Mamaaaa! Da' de tze nu sunt case aitzi?
- Chiar! Mamaaaa! De ce?
- Da' cu masina de tze nu merge nimeni pe aitzi?
Mama zambeste. Oricum n-are loc sa raspunda. Cei doi au o avalansa de intrebari.
Apare o doamna mai in varsta, cu un buchet mare de busuioc. Parfumul invaluie brusc tot vagonul. Copiii intorc capul si cerceteaza in jur. Cel mic spune: miroase ca la Buni acasa!
Ha! Imi vine sa il pup! Si la bunica mea mirosea a busuioc ... si ma bucur ca mi-a adus aminte de ea.
Atentie se inchid usile! Urmeaza weekend-ul. Sa fie cu racoare, zambete si multa relaxare!
Dupa o noapte in care doar ventilatoarele si aparatele de aer conditionat s-au auzit, m-am trezit mai obosita si lipsita de chef. Caldura mare! Mi-am facut curaj si am iesit din casa din nou, sa infrunt lunga vara fierbinte. Copiii vecinilor au gasit solutia...pistoalele cu apa! Veselia lor e molipsitoare. Parca iti vine sa intri in joaca lor...sa te zbengui...sa razi cu gura pana la urechi.
Tinuta vestimentara pe care o abordeaza unii oameni in asemenea zile caniculare ma fac sa imi dau seama inca o data ca fiecare simtim si traim foarte diferit. Dar chiar sa porti colanti negri si bocanci ? Mai repede ii inteleg pe cei care umbla mai dezbracati decat rostul bocancilor pe timp de vara in oras. O doamna se chinuie rau cu palaria pe cap. Are boruri mari si se loveste de toti si de toate. E foarte frumoasa dar in metroul aglomerat devine o problema.
Mai arunc o privire in jurul meu si zaresc o tipa inalta. Foarte inalta. Cam 1,80 m. Coafura ciufulita in mod intentionat ii adauga inca vreo 20 cm. Stand langa ea, am senzatia ca sunt din tara lui Guliver.
Se apropie statia unde trebuie sa cobor. Ma ridic de pe scaun si intind mana sa ma prind de bara. Brusc apara o mana de barbat in fata ochilor mei. Pe fiecare falanga avea tatuata o litera. Citesc: G I G I :))))) Ce ar mai fi de comentat? Si-a tatuat sa nu uite cum il cheama? Sau ... ?
Atentie se inchid usile! Caldura ramane cu noi! Seara linistita sa avem!
Aproape de statia de metrou pe aleea cu multi castani si bancute, pensionarii stau dimineata pe racoare, la povesti. Citesc ziarul si comenteaza stirile. In dimineata asta unul din mosi citea cu voce tare horoscopul....dar nu suficient de tare pentru unul din ei. - Ce zice ? - Zice ca o sa te indragostesti! - O sa ma regasesc???- O sa te indragostesti Costele!!!!- Hahahahaha! Iar? Nu stiu ce ii pregatesc astrele lui nea Costel dar se pare ca dragostea nu tine cont de varsta ;)Zi minunata sa aveti!
Jurnal de metrouE Luni. E cald. Totul parca este amortit. Nici pasarile nu canta. Nici frunza nu misca. Asta iarna visam la vara. Acum visam la un pic de iarna. Asa suntem noi oamenii ...vesnic nemultumiti. Despre asta e vorba ...despre nemultumirile care ne mananca viata. Cand suntem iubiti ...cica nu e cum vrem noi, cand nu suntem iubiti...cica n-avem noroc. Cand avem serviciu suntem stresati...cand nu avem... tot la fel.
Daca ai masina esti nemultumit ca e traficul aglomerat, ca strazile sunt neasfaltate, ca service-ul si asigurarile te storc de ultimul leut care miorlaie prin buzunare. Daca circuli cu mijloacele de transport in comun, trebuie sa suporti aglomeratia, caldura sau frigul, mitocania unor personaje care se cred ombelico del mondo. Daca ai bicicleta vrei sa ai soseaua ta, sa nu te dea vreun descreierat cu rotile in sus. Daca esti pieton vrei strazi curate si fara masini parcate pe trotuare. Dar daca toate acestea sunt altfel decat le dorim tocmai si din vina noastra?!? Nu ...azi nu sunt nostima, stiu. Si mai stiu ca noi toti ne dorim o schimbare, dar prea putin facem. Vremea nu o putem schimba...suntem la cheremul ei. Dar cu restul ce facem? Sau mai bine urmam sloganul ...las-o asa ca merge si asa?!?
Viata e frumoasa. Are si bune si rele. Si zic ca nu ar strica sa ne aducem aminte sa ne bucuram si de vara, (o sa ne fie dor de ea la iarna)...si de iubirea care ni se ofera, chiar si in doze mici ...si de vuietul orasului pentru ca asta inseamna viata.
Seara minunata sa aveti!
Dimineata a inceput cu pisici. Motanul din dotare se inghesuia dis de dimineata in paturica mea...si tot incercand sa isi faca loc m-a trezit. M-am uitat la el. Asa o mutrita poti sa o refuzi? Cand m-am dus sa pregatesc cafeaua, se aude afara stapana lui Motanel. Ca de obicei ma pufneste rasul, pentru ca in linistea cartierului, vocea ei pitigaiata trezeste si iarba. Ajung la metrou ...pierd metroul. Imi fac de lucru si scanez un pic si eu lumea din jur. Cam liniste, cam prea putina lume. Se simte aer de vacanta. Totusi regasesc cateva personaje care ma amuza si intriga in acelasi timp. Domnul Val Vartej spre exemplu...la fel de repezit si lipsit de maniere. Intra ca berbecul si nu-l intereseaza daca sunt persoane in varsta, femei gravide sau copii, el sa prinda loc pentru ca altfel nu poate butona telefonul. E genul acela de om agitat si flegmatic pentru care nu conteaza decat propria persoana. Ca sa nu va spun ca era destul de gol trenul...deci si multe locuri libere dar tot ca berbecul s-a avantat. M-am asezat si observ langa mine un domn mai in varsta cu servieta pe genunchi ce dezleaga integrame. Este asa de concentrat parca isi scrie teza de doctorat. Incerc sa nu ma misc prea mult de frica sa nu ii stric feng-shui-ul . Dar in dreapta mea se aseaza o tantica lata rau in umeri, cu palarie de soare si cam botoasa. E clar ca nu incape doar pe scaunul ei, drept pentru care ma simt un pic cam presata...chiar prea presata. Ma uit la ea si ea imi arunca o mutra botoasa. Ii zambesc ...ea se botoseste. Hai las-o ca incepe acusi sa macane!
Atentie se deschid usile! ...spre o noua saptamana.
Sa fie buna zic! Si va rog eu, nu stati botosi, viata e frumoasa! :)
Mi-era un pic dor de metroul bucurestean, dar numai un pic. Doua saptamani am bantuit pe meleaguri spaniole. Am adunat imagini si amintiri. Am trait la maxim fiecare clipa de vacanta. Dar acum gata, inapoi la treaba! Ma simt putin ciudat. Lumea in jurul meu e foarte alba in comparatie cu mine.
Vorba lui fii-miu ... mama, ai cam exagerat anul acesta cu bronzatul! :))) Recunosc, am vrut sa iau tot soarele Mediteranei cu mine. In mica parte am reusit. E nostima reactia celor din jur, se uita la mine, apoi la ei. Promit sa fie penultima oara cand ma bronzez asa.
Intalnirea cu persoanele pe care le vad aproape zilnic la/in metrou a fost amuzanta. Doamna care citeste Libertatea mi-a zambit si parca ar fi vrut sa imi dea binete...sa ma intrebe pe unde am umblat doua saptamani...sau poate e doar scenariul meu. Pe scaunul din fata mea sta domnita cocheta dar pufoasa si care mereu sta cracanata. Ea m-a scanat. Pe alt scaun doamna cu salul pe cap, pentru a se proteja de curent si cu mutra ei acra, imi arunca o privire taioasa.
Dom'le hai ca mi-a fost dor de voi. Chiar si de cei care se arunca ca berbecii inainte pentru a ocupa locuri. Chiar si de cei care stau in usa metroului si atunci cand lumea coboara sau urca in metrou. Chiar si de cei de la paza si ordine care taie frunze la caini sau se uita dupa gagici ;) .
Bun ...deci am revenit ...sa reinceapa aventura subterana :))) sunt cu bateriile incarcate si nervii relaxati!
Seara magica sa aveti!
