Jurnal de metrou
Ador diminetile in care totul incepe cu o liniste de codru. Din cand in cand se aud cateva innaripate galagioase sau un miorlait anemic. In rest, liniste.
Si toate astea intr-un cartier foarte aglomerat, din Bucuresti.
Azi pana si in metrou este multa liniste. Oamenii stau cu privirea in podea, cautand si organizand o noua zi de provocari si trairi.
Si in toata aceasta liniste ...apare bruiajul. O tipa destul de dichisita, vorbeste la telefon. Si vorbeste....si vorbeste tare... si povesteste si ce a mancat bunica la botezul ei...si rade zgomotos la fiecare 2-3 cuvinte rostite...si ridica tonul cand vrea sa accentueze ceva.
Si cum toata lumea ciulise urechile la discutia "foarte interesanta", se mai trezesc doi pusti sa dialogheze zgomotos.
Si ajungi in miezul orasului. Sirena salvarii imi suiera pe la ureche. Un sofer grabit claxoneaza enervant. Florareasa din coltul strazii se cearta cu bulibasa. Un copil plange si tipa cat poate de tare, pentru ca refuza sa mearga la gradinita.
Si zilnic suntem atrasi in tot acest haos si iures, ca in vartejul unei tornade...
Unde e ciripitul pasarelelor? Unde e miorlaitul pisicilor?
De ce suntem atat de galagiosi, cand de fapt cu totii cautam liniste?!? Sau nu...
Atentie se inchid usile! Urmeaza weekend-ul...
Sa fie cu liniste si multe zambete!

Jurnal de ... Vineri
E o dimineata din aia in care nu-ti vine sa te dai jos din pat. Ceasul suna enervant, motanul iti miauna la ureche cersind mancare, nici o toala din sifonier nu-ti convine, cafeaua are gust de ceai, iar pasta de dinti ajunge din 3 incercari in chiuveta. Bun...sa ma concentrez putin ...ceva trebuie sa iasa bine pe ziua de azi. Ies din casa si o pisica gri, trece incetisor, pas dupa pas, pe aleea inghetata.  Ajung la coltul strazii alta pisica ...si ea calca grijuliu, pas dupa pas. Ma amuz de pretiozitatea cu care pasesc aceste animalute. Cu coada dreapta, doar varful un pic arcuit, iar pasii sunt parca masurati cu rigla, nici un centimetru in plus sau in minus, privirea inainte, cu nasul putin in vant. Merg mai departe, mai fac 2-3 pasi tantosi si picioarele imi fug in toate directiile dar reusesc in ultimul moment sa ma prind de un gard. Ma desprind si alunec iar. Un strat de gheata sub talpile mele imi da de furca. Mai fac o incercare si dupa o semipirueta si inca o figura inventata de mine, pentru care cu siguranta orice patinator m-ar invidia, cad in fund... cu multa gratie.  In timp ce incercam sa ma ridic apare langa mine o pisica. Imi arunca o privire ...si isi continua mersul leganat si foarte bine calculat. Concluzia zilei: trebuie sa invat sa merg ca o pisica ! :))) 

Inceput de an...zapada...lume prinsa inca intre vacanta si multe proiecte noi.
Deziderate pentru noul an? Da... avem cu totii. Cat si cum vom reusi sa realizam ramane de vazut. Ce remarc mereu la inceput de an este ca suntem cu totii mai optimisti dar in 2-3 sapt ne dezumflam.
Unii s-au nascut cu prea mult optimism, altii ...pesimisti din tata in fiu.
Personajul meu de azi nu stiu daca il pot incadra la pesimisti sau optimisti.  Dimineata, ma asez in metrou langa un domn. Dupa doua minute imi dau seama ca am facut o alegere proasta. Dumnealui incepe un monolog...o sa fie rau....o sa fie rau! ..repeta la nesfarsit de incepusem sa cred si eu ca urma sa se intample ceva rau. Imi pun castile si incerc sa-l ignor. Dupa vreo 4 statii, omul se ridica si exclama:  Dar nu azi!!!!
Ei na?!? Adica ne tii pe toti in suspans si ...deodata buf...  Hai frate, zau!?!
Si cand ziceam ca am scapat, apare un pusti, defiland ca o gagica la o prezentare de moda. Cu privirea atintita in tavan, cu o mana pe sold si bataind din fund. Intai am crezut ca are de rezolvat o problema cu mecanicul de tren, dar dupa ce a ajuns la un capat, s-a intors cu o pirueta cam stangace si a continuat defilarea. In fine, termina, se retrage intr-un colt si din cand in cand se uita la un grup de baieti care chicoteau si se amuzau de ... spectacolul oferit. Pana la urma m-am prins...manechinul era de fapt la agatat baieti. Metoda asta de agatat nu stiu daca da roade dar o portie buna de ras ...da!
Si ma pregatesc sa cobor...si o tipa intra foarte teatral citind dintr-o carte. Parca era Hamlet ... tinea in palma cartea ... si binenteles ca m-am gandit imediat la celebra replica "to be or not to be?!? "
Hai ca a inceput bine anul! Atentie se deschid usile! Urmeaza 2016 cu ...Jurnal de metrou ;)
Zambiti ....maine poate fi mai rau!