Jurnal de metrou
O zi superba se arata la orizont. Am deschis ochii dar visez in continuare...la mare, soare ... si altele! Mai e pana la vacanta.
Ajung la metrou cu o cartela care dupa toate calculele mele ar fi trebuit sa mai aiba vreo 2 calatorii, dar avand in vedere ca Metrorex nici cerneala nu mai pune in aparatele de taxat, nu mai am de mult ceva imprimat pe cartela. Ma duc la tanti de la casierie, ii explic ca mai am niste calatorii pe care as dori sa le folosesc si ca as vrea sa ma ajute. Ia cartela, o freaca de tejghea, o mai trece de vreo doua ori printre degetele ei ...fine...incuie cosmeria si vine cu mine sa vada ce transformari a reusit sa produca. Surpriza...functioneaza! Ii multumesc si plec cu o intrebare pe buze...dar de ce naiba nu introduce si Metrorex carduri sau portofele electronice...le incarci cand si cat ai nevoie, nu cred ca ar saraci nimeni, ba din contra. Ar fi mai simplu pentru toata lumea. Nu mai punem in calcul ca s-ar taia mai putini copaci. Cartelele astea din cartonas sunt perimate.
Mda...am carcotit pe tema asta pentru ca e a nu stiu cata oara cand mi se intampla sa am probleme cu cartela si m-am saturat sa mi se si impuna cate calatorii sa achizitionez.
Ma grabesc sa prind metroul si in fata mea o tipa mergea destul de tantos dar ma trezesc brusc din visare cand dumneai pune frana brusca in capul scarilor si urla in telefon ... dar Maria nu are nici o vina! Nu stiu cand am pus si eu frana ca era sa vin gramada peste ea. Deja imi inchipuiam cum ne dam amandoua de-a rostogolul pe scari. Dar Maria nu are nici o vina! urla ea in continuare in telefon. Fratica las-o naibii de treaba ca eu chiar n-am nici o vina :))
Intru in metrou si ma simt scanata. E destul de aglomerat si prind un loc liber langa o bara. Pe scaune stau niste cucoane care nu au nici carti de citit, nici telefoane de butonat si atunci scaneaza...tot ce misca Imi dau seama ca la aeroport ar fi bune niste personaje de genul asta. Ar putea renunta aia la toata aparatura ...doamnele acestea te dezbraca pana la os cu o singura privire. Ma gandeam daca mi-au vazut si trandafirasul de la bikini.
Se elibereaza un scaun si ma asez. Incep sa scriu la jurnal. Din cand in cand mai arunc o privire la cele doua scannere. Inca ma studiaza. Se pare ca acum cauta etichetele. La Basarab o doamna subtirica si destul de eleganta incearca sa se aseze foarte delicat pe scaunul din stanga mea. Atat de delicat incat s-a asezat pe mine. Isi cere scuze dar imi mai da vreo doua coate, tot din greseala. Ei o iertam...se mai intampla. Cand sa ma ridic de pe scaun vad o domnisoara frumusica foc cu un curs in brate... Democratia la romani. Interesant curs!
Atentie se deschid usile! Vine vara bine-mi pare! Sa fie cu zambete si spor in toate! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu