Smile

Scurt jurnal de metrou 
Dupa o zi ca cea de azi as vrea sa fug in lume sau sa ma mut pe Marte. Dar constiinta...nu si nu! Important este ca a trecut si nici un animal nu a fost vatamat. 
Din nou metroul imi da posibilitatea sa ma relaxez cele aprox. 40 minute, pe drumul spre casa, scriind aceste randuri. 
Un pusti de vreo 15-16 ani, cred cu ceva probleme de sanatate, se uita fix la mine. M-am uitat din greseala si eu la el. Mi-a zambit. A facut doi pasi si s-a intors iar spre mine...mi-a zambit. Alti doi pasi aceasi figura. Am inteles, ne jucam. Tocmai pe mine m-a gasit? Ok ...i-am zambit si eu! Doamne ce bucurie pe el! Zambetul meu l-a facut fericit?!?
Nu vreau sa dezvolt acest dialog zambaret dar recunosc ca si mie mi-a facut bine joaca asta.
Atentie se inchid usile! Zambiti! Iubiti! O seara minunata sa aveti!