Jurnal de metrou
O dimineata in care motanul nu ti se impleticeste in picioare, nu poate fi perfecta. O dimineata in care bucataria nu miroase a cafea, nu poate fi perfecta. O dimineata in care nu iti saruti persoana iubita, nu poate fi perfecta. Iar o dimineata in care observi lumea din jurul tau ... poate sa iti aduca zambetul pe buze.
Ora 8,30. Metroul a intarziat un pic iar peronul este camaglomerat. Forfota mare, oameni adormiti sau preocupati. Eu pentru ca mi-am inceput ziua perfect, sunt foarte increzatoare, zambitoare si muzica pe care o ascult in casti imi da multa energie. Asa ca am toate sansele sa am o zi perfecta. Sunt convinsa!
Va aduceti aminte de filmele acelea americane, in care ea coboara elegant pe o scara? Incet, tacticos, cu privirea inainte, zambitoare, imbracata impecabil si la fiecare treapta coborata, varful pantofului luceste in lumina lunii sau a reflectorului si toata lumea priveste inmarmurita faptura diafana care se apropie de ei. V-a placut? Am ceva similar azi pentru jurnal. Se ia prima parte a scenariului si se adauga: actiunea se intampla la metrou, doamna nu e chiar in haine de gala, iar lumina lunii se inlocuieste cu neoanele obosite de la Metro...rex. Se mai adauga un personaj, un pusti grabit cu rucsacul flendarind, cu ochelari de soare care coboara in mare graba cu picioarele aruncate in toate directiile. Doamna mai are doua trepte si ... se trezeste cu rucsacul peste picioare in dreptul genunchilor. Brusc i se flexeaza picioarele si saraca era aproape sa cada pe scari. Din linistea care invaluia peronul se aude o injuratura ca la usa cortului. Doamna s-a transformat in zgripturoaica si din filmul american cu printesa, am nimerit intr-un film romanesc. Nemultumirea i-am inteles-o dar putea sa il dojeneasca mai elegant. The End!
Atentie se inchid usile! Zambiti! Iubiti! Sa aveti o zi minunata! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu