Jurnal de metrou

Azi noapte in Bucuresti a plouat preferential. Banuiesc ca cei din Vest nu au facut incantatiile potrivite, pentru ca nu au primit decat ...amagire. Mai incercam in seara asta, poate avem mai multe sanse. 
Oricum un pic de racoare a adus noaptea trecuta si ne-am mai inviorat. 
In metrou gasesc doi pusti de 2-3 ani, asezati in genunchi cu fata la geam. Sunt fascinati de ...intunericul tunelului. Iar dialogul lor e bombon.
- Uaaaaaa ce intuneric e!
- Uite o luminita....inca una...
- Mamaaaa! Da' de tze nu sunt case aitzi?
- Chiar! Mamaaaa! De ce?
- Da' cu masina de tze nu merge nimeni pe aitzi?
Mama zambeste. Oricum n-are loc sa raspunda. Cei doi au o avalansa de intrebari.
Apare o doamna mai in varsta, cu un buchet mare de busuioc. Parfumul invaluie brusc tot vagonul. Copiii intorc capul si cerceteaza in jur. Cel mic spune: miroase ca la Buni acasa!
Ha! Imi vine sa il pup! Si la bunica mea mirosea a busuioc ... si ma bucur ca mi-a adus aminte de ea.
Atentie se inchid usile! Urmeaza weekend-ul. Sa fie cu racoare, zambete si multa relaxare!