Septembrie ... vara. O vara careia nici prin cap nu-i trece sa ne paraseasca. E cald. Lumea de abia se pune in miscare. Si metroul meu la fel. Sincer, nici eu nu vreau sa ma grabesc dar ma mustra constiinta.
Ajunge trenul in statie, se deschid usile. Sprijinit de bara din stanga un tip cu spatele la usa. De bara din dreapta un alt tip in aceasi pozitie. Nu, sa nu aveti impresia ca s-au gandit sa se miste din acele pozitii si sa lase lumea sa intre in metrou. Reusesc sa ma strecor printre cei doi, care parca stateau de straja la portile castelului. Imi gasesc un loc langa o domnisoara cam adormita. Intr-o mana tine un pahar cu cafea, in cealalta telefonul. Scrie de zor mesaje. Paharul cu cafea incepe sa se aplece. Ea scrie mesaje in continuare. Paharul e din ce in ce mai aplecat. Eu nu ma pot uita in alta parte. Am asa o presimtire...ca se... na ca s-a varsat! Domnisoara sare ca arsa si isi scapa si telefonul ...la mine in brate. Eu sunt fericita ca nu am fost pe directia cafelei si m-am ales doar cu telefonul. Si uite asa domnisoara s-a trezit la realitate.
Aproape in fiecare dimineata cineva isi ia micul dejun in metrou. Ba o cafeluta cu un covrigel, ba o placinta cu arome de tot felul, ba un sandwich cu salamuri usturoiate, de am senzatia uneori ca parca suntem intr-o excursie cu trenul. E normal sa ti se faca foame. E normal sa mananci. Dar zau ca mi se pare aiurea ca intr-un mijloc de transport aglomerat, tu sa mananci in nasul celorlalti, cu toate aromele posibile si sa mai si plescai. Mai ramane sa ne scobim intre dinti sau ... ok nu e cazul sa mai dezvolt ideea.
Hai ca se inchid usile si ne prinde weekend-ul plescaind emoticon wink
Seara frumoasa sa aveti! emoticon kiss
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu