marți, 11 august 2015

Gentleman modern

Jurnal de metrou
Pornim din nou motoarele. Apasam un pic pedala de acceleratie si demaram incetisor. E calea cea mai buna pentru a ajunge cu bine la destinatie. 
O iau si eu incetisor spre treburile mele, cu gandul ca va fi o zi perfecta si nimic nu imi va deranja buna dispozitie. Dupa ce ieri m-am minunat, pe buna dreptate, ca in metrou un domn mi-a oferit scaunul fara vreun motiv anume, azi totul a reintrat in normal. Cei ca domnul de ieri, sunt piese rare. Vad zilnic atata mitocanie si indiferenta, incat ma ia cu fiori pe sira spinarii. Cucerirea unei femei se abordeaza astazi cu alte tehnici. Nu mai traim acele vremuri cand domnii isi scoteau palaria in fata unei doamne ( acum e desuet ... palaria nu mai e la moda). Nu se mai ofera acele buchete mari de flori, insotite de biletele de amor, de apreciere, de poezii ( cica bugetul sau timpul nu mai permite ). Cuvintele nu mai au gingasie. Acum daca o femeie se impiedica, exista sansa minima sa ii sara un cavaler in ajutor sau sa gaseasca in preajma o trupa de "masculi" care sa strige dupa ea cu minunatele apelative: papusa, printeso, fa impiedecato, dupa care rad zgomotos in cor.
Ce-i drept nici femeile nu mai sunt ca pe vremea bunicii. Femeia de azi se doreste puternica, sofisticata si atotstiutoare. Multe dintre femei uita sa fie gratioase, gingase, intr-un cuvant uita sa fie femei. Deci, pana la urma cine greseste? Hmmm...
Si cum va spuneam azi am revenit la normal. Un individ pe care eu il banui de misoginism, in fiecare dimineata, se arunca ca boul cu coarnele inainte sa prinda loc pe scaun. Se uita stand pe scaun dupa toate fustele care ii trec prin fata ochilor, iar cand e sa fie cavaler se face ca nu vede nimic. Cand se apropia trenul de Piata Victoriei, ma ridic de pe scaun, ma tin de bara pentru orice eventualitate. Langa mine Mr. Misonesiboulus. Opreste metroul si cand sa inaintez, simt ca dumnealui se grabeste si cu un cot vrea sa ma impinga mai incolo. Zau? Ei bine ...sa moara Bibi daca te las...si cotul meu s-a intersectat gratios cu mutra lui. 

Dar vaaaai ....mi-am cerut scuze tot gratios...si l-am lasat sa ma admire din ....
Hai ca se inchid usile! Seara minunata sa aveti! 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu