Jurnal de metrou pe vreme de furtuna :)

Fie soare sau furtuna, treaba buna ....nu se amana! Ceasul a sunat ca de obicei la ora bine stabilita. Am deschis un ochi ...hmmm cam intuneric. L-am deschis si pe celalalt, aceasi senzatie. Ma uit mai bine la ceas, e fix dar de ce e intuneric? Ce nu se potriveste in tabloul matinal? Nici motanul nu a aparut. Dumnealui refuza sa iasa din culcus. Pai nu e rau sa fii pisica pe o vreme ca asta. Ajung in bucatarie si deschid fereastra...un pic innorat. Mi-am continuat programul si eram pe punctul sa ies din casa, imbracata ...asa mai de vara :) Dar afara se intuneca si mai tare si incepe sa tune. Si tuna ....si se porneste o vijelie... Asa ca o iau de la capat cu imbracatul. Ies din casa si ma opresc exact ca un catar in fata usii de la bloc. Pai nici pana la coltul strazii nu ajung fara sa fiu mototolita bine de furtuna. Am umbrela dar nu foloseste la nimic. Pana la urma am pornit si culmea vijelia s-a temperat pana am ajuns la metrou. E clar ca cineva acolo sus ma iubeste! ;) Intrarea de la metrou era blocata de lume zgribulita. Imi fac loc si din sens opus pe scari apare o domnisoara, cu parul foarte aranjat, imbracata cochet, cu geanta pe incheietura mainii, telefonul tinut cu gratie in palma si cu niste pantofi stiletto culoarea nude. Se uita in sus si ramane socata. Si o vad ca se uita apoi la mine si imi spune: vaaaai! Ce ma fac? Eu raman mirata ... dar totusi o intreb... ce ati patit? Cum sa ies asa in ploaie?!? Ma gandesc ce naiba sa ii raspund. Mi-era si mila dar ma pufnea si rasul. Era asa dezorientata parca nu a vazut in viata ei o ploaie. Pana la urma ii spun ...sa mai astepte putin sau sa mearga sa cumpere o umbrela de la chiosc. Vine si raspunsul ei ... Credeti?  Mai tata, zau ca m-a pufnit rasul ...nu m-am putut abtine! :)))))) Da domnisoara, am toata convingerea! Si completez ... aveti niste pantofi superbi! ...si plec Ma tot gandesc, sunt din ce in ce mai multi oameni care dau senzatia ca isi traiesc viata intr-o bula iar atunci cand trebuie sa faca un pas in afara ei, se petrece un cataclism. Viata nu inseamna sa copiezi personaje din reviste, filme sau retele de socializare! Viata trebuie traita, cu bune, cu rele, cu soare sau furtuna! Atentie se deschid usile! O zi cu zambete si spor sa aveti! :* Aceasi zi mai spre seara ... Sase! Sase scaune. Sase oameni. Patru cu telefoane, unul cu un pliant si un nene cu o cutie de pepsi care sta si se uita fix la mine, de cand m-am urcat in metrou. Langa mine o familie de arabi. Doamne cat pot vorbi si cu ce viteza. Incearca si cel mai mic dintre ei sa articuleze un cuvant...maica-sa deja a spus 100, incearca inca o data, fratele mai mare zice tot dictionarul cap coada. Copilul se straduie...si mai incearca o data...incepe si tatal. Mai domol dar recupereaza. Pana cand se enerveaza copilul si trage un urlet pe limba lui. Lumea din metrou ramane socata cateva secunde, dar familia vorbareata izbucneste intr-un hahait de nestapanit. Desi nimeni nu a inteles nimic...toti calatorii au inceput sa rada. Hai ca si arabii sunt simpatici! Mentionez ca nenea cu cutia de pepsi continua sa se uite la mine si e singurul care nu a ras. E cazul sa ma ingrijorez?!? Hai gata cu vrajeala ca era sa uit sa cobor. Atentie se inchid usile! O seara minunata va doresc! :*